Propovăduire şi educaţie socială

Volumul „Propovăduire şi educaţie socială”, semnat de Pr. conf. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu are un accentuat caracter academic-disciplinar. Deşi fiecare volum al Părintelui Constantin Necula, fie carte de predici, fie sumă de conferinţe, dezvăluie o latură grăitoare a personalităţii sale ştiinţifice şi duhovniceşti, paginile de faţă dau expresie deplină preocupărilor intense ale autorului în teoria şi practica misiunii creştine. Aşadar, un alt fel de carte, altfel gândită şi, cu siguranţă, altfel scrisă. Volumul reuneşte douăsprezece studii care, prin diversitatea lor tematică inovatoare, incită dialogul şi cercetarea din spaţiul teologiei practice ortodoxe, pledând viguros pentru unele „reconjugări pastoral-catehetice” de acută necesitate.
Pastorala catehumenală, este propusă de autor, cu ireproşabilă pertinenţă, realităţilor româneşti contemporane, marcate vizibil de ecourile interminabile ale tranziţiei economice şi de pluralismul cultural postmodern. Ideea educaţiei creştine preyentată în această cate îl fereşte pe preotul ortodox de „restaurarea mecanică a unor metode de învăţare folosite într-o epocă sau alta”, angajându-l în „efortul major de citire – redare a Tradiţiei Bisericii, în încercarea de a-i descoperi sensul ei veşnic, mântuitor” (p. 7). Viziunea inter şi transdisciplinară vădeşte o deschidere autentică, eliberată responsabil de prejudecăţi, faţă de axiologia umanistă universală, în scopul argumentării cât mai eficiente a demersului formativ creştin. Graţie, printre altele, şi tonului stilistic antrenant, suflul unei duhovnicii misionare atent direcţionate spre „contextualizarea pastorală a catehezei” (p. 217) articulează, diferenţiat şi unitar în acelaşi timp, fiecare studiu în parte. Cartea prezintă abordări de amploare culturală şi misiologică apreciabilă, fapt care dinamizează maniera investigativă a studiilor din această ramură, atât de necesară astăzi teologiei academice şi practicii pastorale deopotrivă.
Cartea constituie, aşadar, după cum însuşi autorul declară, un răspuns ortodox cu privire la educarea mentalităţii comunitare în spiritul valorilor dialogului social, dar şi ale strădaniei personale pentru mântuire.
În opinia noastră, principalul merit al acestui volum este promovarea unui stil misionar autentic şi deschis, nelipsit de întemeiere teologică şi nici de râvnă luminată. În literatura noastră de profil poate fi considerat, fără niciun fel de rezervă, o infuzie de spirit inovator, perfect adaptabil şi benefic realităţilor pe care le traversăm.