Priorităţile vieţii

Fiecare zi este ghidată de ceea ce este important pentru noi. Un om înţelept îşi propune pentru fiecare unitate de timp (an, lună, săptămână, dar mai ales zi) ce este important de realizat.
Aceste priorităţi, ar fi firesc, să aibă o logică şi de fapt să ne simţim împliniţi odată cu realizarea lor.
Realitatea este că, nu tot ceea ce facem ne satisface, chiar dacă împlinim cu seriozitate planul gândit cu mare rigurozitate. Sunt din ce în ce mai dese situaţiile când realizăm cele pe care ni le-am propus, dar nu mai suntem bucuroşi de aceasta. Puterea de a împlini creşte şi cu progresele tehnologice, dar bucuria apare din ce în ce mai rar.
Puţine sunt cele ce ne umplu viaţa, cu adevărat, deşi toate ar trebui să ne aducă o astfel de satisfacţie. Muncim mult, ba chiar eficient, dar ne bucurăm rareori deşi, acesta se pare că ar fi scopul fiecăruia.
Conştientizând acestea, este firesc să-ţi doreşti să afli cum ai putea să trăieşti cu adevărat, adică: bucuros, fericit. Cred, cu adevărat, că doar Iisus Hristos are cheia fericirii şi sunt bucuros că doreşte să o dăruiască tuturor.

De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile (Matei 19, 17)
Deseori, uităm să ne fixăm priorităţile. Nu după impresiile noastre, ci împreună cu Dumnezeu cel desăvârşit. Noi, cu limitele noastre, constatăm frecvent că ne înşelăm chiar propriile aşteptări. Ceea ce este important azi intră în conflict cu ceea ce este important mâine şi asta ne necăjeşte.
Pedagogul desăvârşit ne readuce aminte, în această săptămână, că este important să păstrăm, ca busolă a priorităţilor noastre, poruncile divine. Ca şi pe tânărul din evanghelia săptămânii acestea ne pun doar început bun vieţii. Această „busolă” ne aduce să acumulăm valori după valori, folositoare atât pentru trup cât şi pentru suflet.
Simţim, fiecare dintre noi, că este nevoie de încă ceva. Toate aceste averi materiale şi spirituale dobândite echilibrat şi cinstit ne bucură, dar nu ne determină să fim, încă, desăvârşiţi.
Pentru a trece într-o nouă etapă avem nevoie să oferim ocazia altora să se împărtăşească din avuţiile noastre. Cel care le primeşte, pe cât îi sunt mai greu de dobândit pe atât îl bucură mai mult. O astfel de bucurie ne aduce din drumul vieţii pe drumul vieţii desăvârşite. De aceea, ne îndeamă Iisus Hristos să dăruim averile noastre săraciilor.
O astfel de traictorie pare greu de susţinut de către noi. Realitatea este, că fără Iisus Hristos este chiar imposibil să o dobândim şi să o păstrăm. Înţelept este să nu uităm că ceea ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu. Păstrând toate acestea în mintea şi în inima noastră, dar mai ales concretizându-le în fapte, vom fi plasaţi pe cel mai important drum al existenţei noaste „Calea Mântuirii!”.