Prietenul la nevoie se cunoaşte

Pentru fiecare om este foarte important să aibă buni prieteni. Indiferent de vârstă toţi vrem să avem alături de noi oameni de nădejde. Este important să ai cu cine petrece atunci când bucuria dă năvală în viaţa ta. Oricât de mare este o împlinire de nu ai cui să o împărtăşeşti nu poţi fi deplin fericit. În astfel de situaţii, cel puţin aparent, sunt destul de mulţi oameni care să te însoţească. Unii după ce petrec cu tine se prea poate să te vorbească de rău, chiar şi din invidie. Dacă afli de o astfel de persoană te mâhneşti.
O vorbă populară spune că: „Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Când o auzim suntem poate tentaţi să ne gândim la situaţii dificile la care doar cel ce îţi este cu adevărat prieten este dispus să îţi întindă o mână de ajutor. În astfel de situaţii cei din jurul tău se pun în adevărata lumină a omeniei personale.
Poate cel mai bine am simţit aceste nevoi la vârsta adolescenţei. La această vârstă fiecare a căutat un prieten adevărat. Frământările specifice vârstei ne-au adus, cu siguranţă, să înşelăm aşteptările cuiva şi să fim şi înşelaţi în aşteptări de cel pe care îl consideram bun prieten.

Mănânci cu un om un sac de sare şi...
Cu toţii dorim să avem, mai ales alături de cei dragi, momente fericite. Pentru a fi astfel cred că este bine să apelăm la cei cu experienţă. O persoană care a avut astfel de încercări a fost Maria Egipteanca. A căutat fericirea, ca mai toţi adolescenţii de azi, în plăcerile trupului şi nu a fost împlinită. A înţeles acest lucru abia când a încercat să se închine Icoanei Mântuitorului şi nu a avut îngăduinţă. Dacă era împlinită în viaţa de până la acel moment nu ar fi simţit nevoia unei schimbări. A dorit să poată trăi experienţa închinării la Hristos ca să vadă dacă aşa se simte împlinită.
Viaţa petrecută în singurătate, post şi rugăciune a adus multă bucurie în sufletul ei. Părintele Zosima, cel ce a întâlnit-o în sihăstrie, a fost impresionat de tăria rugăciunilor Mariei (când se aşeza la rugăciune se înălţa de la pământ). Cu toate acestea bucuria a fost deplină pentru această Sfântă când, împărtăşinu-se, L-a primit pe Hristos, într-o dulce şi tandră îmbrăţişare.
Acest model de viaţă ne este pus spre luare aminte în această săptămână de Biserica noastră. Rugăciunea din cadrul Utreniei ne îndeamnă să cerem luminare de la cea luminată de Hristos, Maria Egipteanca.
Cu siguranţă nu avem toţi vocaţie de călugări şi cu atât mai puţin de pustnici, dar la fel de convins sunt că viaţa ei ne poate fi spre luminare tuturor.
Experinţa de viaţă pusă spre meditaţie tuturor ne readuce aminte că un prieten bun nu este cel care dă satisfacţie trupului, ci cel care dă mulţumire sufletului. Oricât de tineri sau în vârstă am fi în faţa acestui model plin de sfinţenie ne readucem aminte că cele apreciate la cei de lângă noi sunt fumuseţile sufleteşti, nu cele trupeşti.
Interesant este că noi, fiecare în parte, acordăm mult mai mult trupului şi înfrumuseţării acestuia, decât sufletului...