Piatra cea din capul unghiului

„Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de dedesupt, şi nu este izbăvitor, socotitune-am ca oile de junghiere, mântuieşte pe poporul Tău Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.” (Canonul Învierii, Irmosul  cântări a 6-a, Utrenia de Duminică, Glasului întâi)

Cu această săptămână intrăm în linie dreaptă pentru pregătirile de Crăciun. Forfotă, aglomeraţie, frământări pentru ultimile detalii ca această sărbătoare să fie fermecătoare. De multă vreme, mai ales în marile oraşe, această săptămână este copleşitor de obositoare. Suntem atât de prinşi de detaliile materiale ale evenimentului încât am putea spune că ne adâncim în materie acoperindu-ne cu preocupările pentru ea. Totul împrejurul nostru ne copleşeşte şi parcă pierdem farmecul evenimentului. Din această vâltoare materialistă nu mai reuşim să ieşim. Parcă ne simţim ca unii sacrificaţi pentru cadouri, ornamente şi bucate alese cu specific de Crăciun.
Dacă rememorăm acest eveniment parcă aşa a fost şi anul trecut. La amintirea acestora parcă ceea ce ne întristează cel mai mult este că agitaţia aceasta ne epuizează, încât parcă nici nu mai avem energia să ne bucurăm de sărbătoare.

Mântuieşte pe poporul Tău Dumnezeul nostru, că Tu eşti tărie şi îndreptare
Minunate sunt textele sfintelor slujbe în care găsim învăţături folositoare pentru situaţiile cu care ne confruntăm! Irmosul cântării a şasea din această duminică ne pune pe făgaşul potrivit pentru a păstra farmecul acestei săptămâni, dar mai ales al sărbătorii ce ne stă înainte. Ne readuce aminte că îndreptarea comportamentului nostru îşi are izvorul în Dumnezeu. Pentru a ne lega la acest izvor de viaţă dătător este folositor să păstrăm o relaţie vie cu El, prin post, prin rugăciune şi fapte bune; dar mai ales prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. Cu o astfel de reţetă, atât trupul, dar mai ales sufletul va fi cuprins de frumuseţea Naşterii Mântuitorului.
Postul, rugăciunea şi faptele bune cred cu tărie că ne vor ajuta să trecem cu uşurinţă prin tot tumultul săptămânii ce ne stă în faţă. Sunt convins că paşii noştri vor fi pe calea cea bună şi la timpul potrivit pentru a aduna toate cele necesare pentru farmecul sărbătorii. Omul care prin post se dezbracă de orgolii şi prin rugăciune se îmbracă cu sfatul lui Dumnezeu este ferit de alergătură fără sens şi ajunge să fie foarte eficient. Eficienţa este antrenată prin fapta bună pe care o practică până ajunge un mod firesc de comportare, ce doar pentru ceilalţi este senzaţional. Dacă cumva nu vom putea să evităm vâltoarea lumii înconjurătoare, vom avea tăria de a trece cu înţelepciune prin ea.
Strălucirea sărbătorii va veni, însă nu din acest gen de pregătire, ci din însăşi faptul că HRISTOS SE NAŞTE. Această strălucitoare afirmaţie se scrie cu litere mari în sufletul şi trupul nostru când ne împărtăşim în cadrul Sfintei Liturghii, noi înşine devenind ieslea ce leagănă Odorul Sfânt.