Patimile Domnului

Într-o zi de miercuri, arhiereii şi bătrânii iudei s-au sfătuit să-L omoare pe Iisus. Joi seara, Iisus S-a aşezat la masă cu Apostolii Săi ca să mănânce ultima cină înainte de Paşti, numită şi Cina cea de Taină. În timp ce ei mâncau, Iisus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi dând-o ucenicilor, a zis: „Luaţi, mâncaţi. Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi …”. Luând paharul a mulţumit şi l-a dat ucenicilor Săi zicând: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”. Astfel a poruncit Hristos urmaşilor Săi să facă pentru pomenirea Sa, ceea ce a făcut El la Cina cea de Taină. Astăzi, în Biserică, Cina cea de Taină se săvârşeşte la fiecare Sfântă Liturghie. A treia zi după Intrarea Domnului în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii s-au adunat şi s-au sfătuit ca să-L prindă şi
să-L omoare pe Iisus. Dar nu ştiau unde se află şi nu ştiau cum să ajungă în acel loc. Atunci l-au găsit pe Iuda, unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Săi, care era lacom şi rău  şi pentru 30 de arginţi L-a trădat şi L-a vândut pe Iisus. Iisus era trist şi le-a spus Apostolilor Săi: „Voi, toţi, vă veţi lepăda de Mine în noaptea aceasta …”. Petru însă îl contrazicea, spunându-i că nu se va lepăda de El nici dacă ar fi să-şi piardă viaţa. Dar Iisus i-a zis: „Adevărat zic ţie… Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.
În noaptea de Joia Mare, pe când Iisus se afla în grădina Ghetsimani şi se ruga, Iuda a venit însoţit de soldaţi înarmaţi cu suliţe şi săbii, L-au prins, L-au legat şi L-au dus la arhiereul iudeilor, care se numea Caiafa. Acolo erau adunaţi toţi cărturarii şi bătrânii ca să-L judece.
Cei care au fost aduşi să vorbească împotriva lui Iisus erau martori mincinoşi. Ei au fost plătiţi să spună minciuni, iar sinedriul L-a condamnat pe Iisus la moarte. Judecata lor trebuia să fie aprobată şi de guvernatorul roman Ponţiu Pilat care era atunci în Ierusalim. Dar Pilat nu i-a găsit lui Iisus nicio vină şi voia să-L elibereze, însă mulţimea a început să strige: „Răstigneşte-L! răstigneşte-L!”. Atunci Pilat, de teamă, L-a dat pe Iisus în mâinile celor care Îi doreau moartea.
Petru, Ucenicul lui Iisus, venise şi el pe ascuns în curtea arhiereului şi văzuse toate cele ce I se întâmplaseră Învăţătorului său. Fiind întrebat dacă nu este cumva dintre ucenicii lui Iisus, el a răspuns în două rânduri: „Nu-L cunosc pe omul acesta!”. Puţin mai târziu, fiind întrebat a treia oară, Petru a început a se jura: „Nu-L cunosc pe omul acesta!”. Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul Domnului spus la Cina cea de Taină.
L-au biciuit, L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat într-o mantie roşie, iar pe cap i-au pus o coroană de spini şi în mâna dreaptă i-au dat o trestie; îşi băteau joc spunând: „Bucură-Te, Rege al iudeilor”.
După ce L-au batjocorit, l-au pus pe umeri o cruce mare şi L-au dus să-L răstignească. Când au ajuns pe Muntele Golgota, L-au întins pe cruce bătându-I cuie mari în mâini şi în picioare şi L-au răstignit între doi tâlhari. Deasupra crucii lui Iisus a fost pusă o inscripţie dată de Pilat pe care era scris: „Iisus Nazarineanul, regele iudeilor”.
Fiind Iisus pe cruce în chinuri cumplite, Îl batjocoreau atât cei ce-L răstigniseră cât şi unul dintre tâlhari. Iisus nu i-a urât pe nici unul dintre ei, ci se ruga pentru ei astfel:  „Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac!”.
Creştinii cinstesc Patimile Domnului, prin post şi rugăciune, în fiecare an în Vinerea Mare. În această zi, după-amiaza în biserici se săvârşeşte Slujba Punerii în mormânt a Domnului, iar seara se slujeşte Prohodul Domnului.