Părintele Academician Mircea Păcurariu la ceas aniversar

30 iulie 2019 a fost o zi aleasă pentru Cetatea sibiană, îndeosebi comunitatea teologică, şi nu numai deoarece părintele academician şi-a aniversat ziua de naştere, un moment ce-l găseşte în liniştea „chiliei cărturăreşti”, cu aceeaşi bucurie, dăruire şi dor de cercetare având încredinţarea că Dumnezeu continuă cu dânsul lucrarea începută în anul 1932, la Ruşi, judeţul Hunedoara, în sânul unei frumoase familii de preoţi  (tatăl său, preotul Ştefan Păcurariu, a păstorit 37 de ani în parohia Ruşi cu filia Strei).
Pentru Arhiepiscopia Sibiului momentul este şi mai înălţător deorece atât apropierea fizică, dânsul locuind la Sibiu, dar şi starea de comuniune permanentă cu cel sărbătorit fac, de aşa natură, ca sentimentele noastre de recunoştinţă făţă de Dumnezeu pentru darul Ardealului către lumea istorică bisericească să fie cu atât mai mari şi mai intense, iar bucuria ce o trăim lângă Magistru să îmbrace cuvinte ce cu greu pot fi aşternute pe hârtie din pricina emoţiilor.
Dânsul aparţine tuturor, iar istoria culturală şi cea a Bisericii îl plasează în rândul teologilor români şi ai oamenilor de cultură ce a influenţat foarte mult formarea teologică şi sacerdotală a multor seminarişti, studenţi teologi, masteranzi şi doctoranzi, iar astăzi îşi continuă activitatea publicistică cu aceeaşi râvnă şi responsabilitate pentru istorie şi oameni.
„Părintele Profesor Academician, Mircea Păcurariu, este perceput spiritual ca un mare dar al lui Dumnezeu pentru Biserica Ortodoxă Română, tocmai pentru că sfinţia sa a înmulţit darurile primite de la Dumnezeu şi le-a pus în slujba Bisericii, fiind astăzi o vie şi intensă conştiinţă de slujire eclesială, un specialist de renume în Istoria Bisericii Ortodoxe Române, un promotor erudit şi pasionat al spiritualităţii ortodoxe în ţară şi în contactele cu istorici şi teologi din străinătate.” a subliniat  PF Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„A fost mereu un părinte pentru noi şi un om pilduitor, mai ales prin smerenia sa. Cu cât s-a înălţat pe cele mai înalte trepte academice, cu atât s-a smerit mai mult. L-a urmat pe Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, pe care l-a iubit mult, l-a apărat la nevoie şi ne-a obligat pe noi, ca pe baza argumentelor să dovedim întregii Biserici că această personalitate trebuie să fie repusă la cinstea cuvenită, adică în rândul sfinţilor”, a spus IPS Dr. Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.
„Din 1952, viaţa mea s-a identificat cu cea a Sibiului, pentru că am fost legat cu toată fiinţa mea de Institutul Teologic şi mai apoi de Facultatea de Teologie «Andrei Şaguna». În această calitate de slujitor al catedrei şi al altarului, am ţinut să aduc o serie de elemente noi, de dovezi noi privitoare la istoria noastră naţională şi mai ales cea bisericească. În acelaşi timp, odată cu sinteza de Istorie a Bisericii Ortodoxe Române în trei volume, am tratat şi istoria Mitropoliei Ardealului, care şi-a avut sediul la Sibiu încă din 1761-1762.“, a spus părintele academician pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu.
A urmat cursurile Liceului teoretic „Decebal” din Deva (1943-1951), ale Facultăţii de Istorie din Cluj (1951–1952, neterminate) şi ale Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1952–1956),
cursuri de doctorat, la zi, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1956–1959) încheiate cu teza „Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Ţara Românească şi Moldova în secolele XVI–XVIII”. A fost hirotonit diacon în 1970, preot în 1971, hirotesit iconom-stavrofor în 1976. A fost profesor la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ (1959–1961), continuând ca asistent (1961), conferenţiar (1970) şi profesor titular de Istoria Bisericii Ortodoxe Române (1971–2002) la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (din 1991 Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”), decan al Facultăţii (1992–2000), apoi profesor consultant până în prezent; între anii 1990–1992 a predat aceeaşi disciplină şi la noua Facultate de Teologie a Universităţii din Iaşi. A publicat peste 30 de lucrări în volum. Alte peste 850 de studii, articole sau recenzii au apărut în reviste bisericeşti şi laice din ţară, ca şi în unele publicaţii de peste hotare. Membru în comitetele de redacţie ale unor periodice („Revista teologică”, „Studii teologice”, „Telegraful român”, „Transilvania”). Doctor honoris causa al Universităţii „1 Decembrie” din Alba Iulia, al Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad şi al Universităţii din Oradea. Ales la 24 octombrie 1997 membru corespondent al Academiei Române iar începând cu 26 noiembrie 2015 membru titular. A fost distins cu „Crucea Patriarhală” (1976, 2002 şi 2009), „Crucea Şaguniană” (2007) şi cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer (2000) şi cetăţean de onoare al oraşului Sibiu din 2012.