Pacea lui Dumnezeu dăruită oamenilor

Iubiţi credincioşi şi credincioase, Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos are multe înţelesuri duhovniceşti, pentru că întruparea sau înomenirea Fiului veşnic al lui Dumnezeu este izvorul multor daruri şi binefaceri pentru omenire.
Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic viu Se face Om muritor, pentru a dărui oamenilor muritori viaţa veşnică. Fiul lui Dumnezeu Se face Om, pentru ca omul să poată deveni fiul lui Dumnezeu după har.  Coborârea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos între oameni este începutul înălţării omului în împărăţia iubirii Preasfintei Treimi. Însă această înălţare a omului are ca bază împăcarea dintre Dumnezeu Cel Sfânt şi omul căzut din legătura cu El prin păcatul neascultării. Planul lui Dumnezeu de împăcare a Sa cu omenirea căzută prin păcatul neascultării este binevestit de îngeri la Naşterea Fiului Său ca om în Betleem. În această privinţă Sfântul Chiril al Alexandriei spune că îngerii au cântat „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, deoarece îngerii „sunt în pace cu Dumnezeu, şi ei în nici un chip nu încalcă hotărârea lui Dumnezeu şi stau în mod temeinic în dreptate şi în sfinţenie. Dar noi nenorociţii, aducem şi aşezăm împotriva voinţei Stăpânului nostru poftele noastre, şi de aceea ne aflăm ca nişte vrăjmaşi ai Săi. Însă această stare a fost dezlegată de către Hristos. Căci El este pacea noastră, şi El, prin Sine, ne-a unit cu Dumnezeu Tatăl. El a scos dintre noi şi Dumnezeu păcatul care ne făcea duşmanii lui Dumnezeu, El ne-a făcut drepţi prin credinţă şi El cheamă aproape de Dumnezeu pe cei care nu erau aproape de Dânsul”.
Taina Naşterii Domnului Iisus Hristos în Betleem este reprezentată în chip simbolic şi duhovnicesc în Liturghia euharistică ortodoxă, mai întâi prin Rânduiala Proscomidiei, când se pregătesc darurile liturgice (pâine şi vin) care vor fi aduse, la momentul potrivit al Sfintei Liturghii, pe Sfânta Masă din Altar pentru a fi sfinţite. Proscomidiarul reprezintă peştera de la Betleem, iar cruciuliţa care stă pe un suport semisferic, deasupra pâinii de pe Sfântul Disc, este numită „Steaua” care i-a călăuzit pe cei trei magi de la Răsărit, şi care s-a oprit deasupra peşterii de la Betleem, unde se afla Pruncul Iisus, numele cetăţii Betleem însemnând „Casa Pâinii”. De aceea, când acoperă Sfântul Disc, preotul rosteşte cuvintele: „Şi venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul”. Înainte de începerea Sfintei Liturghii euharistice, preotul slujitor se roagă rostind cuvintele din cântarea îngerilor de la Betleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.
Astăzi, când creşte violenţa verbală şi fizică în familie, în şcoală, în societate şi se înmulţesc conflictele militare şi terorismul în multe părţi ale lumii, când mulţi oameni, fiindcă nu mai au pace şi bucurie în suflet, caută fericirea în alcoolism ori în consumul de droguri, iar alţii ca să scape de depresie şi deznădejde se sinucid, activitatea educaţională, pastorală şi social-filantropică a Bisericii trebuie intensificată. Împreună cu familia, cu şcoala şi cu alte instituţii abilitate, Biserica trebuie să dezvolte şi mai mult o educaţie şi o cultură a păcii spirituale interioare şi a păcii sociale, o cultură a respectului reciproc şi a reconcilierii, în locul urii, al învrăjbirii şi al violenţei prezente în lumea de azi. În acest sens, este foarte actual îndemnul Sfântului Apostol Pavel care spune: „Căutaţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei12, 14).
Această perspectivă a unei culturi a păcii spirituale şi sociale trebuie studiată şi promovată mai ales începând cu anul 2016, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox. Modul pozitiv în care este dobândit şi cultivat darul păcii prin rugăciune şi acţiune educativă, poate deveni modul de viaţă sănătoasă şi armonioasă într-o lume individualistă în care, în mod paradoxal, există multă comunicare virtuală, dar puţină comuniune reală, multă aglomeraţie de oameni în oraşe, dar puţine remedii pentru singurătate şi depresie.
De aceea, darul păcii şi al bucuriei sărbătorii Naşterii Domnului Hristos trebuie împărtăşit, prin rugăciune şi daruri spirituale şi materiale, mai ales în aceste zile, copiilor orfani, bătrânilor singuri, oamenilor săraci, familiilor îndoliate şi întristate, bolnavilor şi tuturor celor necăjiţi şi neajutoraţi.
Ca şi în anii trecuţi, în noaptea de 31 decembrie 2015 spre 1 ianuarie 2016 ne vom aduna în biserici spre a mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, mai ales pentru darul vieţii, şi spre a-I cere ajutorul Său pentru Anul Nou în care intrăm.
Cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi al Anului Nou – 2016, vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, dimpreună cu urarea tradiţională: La mulţi ani!