Oameni…

O grădină. Pomi, flori, legume, fructe, buruieni. Toate sunt plante ce au rădăcinile în pământ. Plante ce aduc fiecare şi bune şi rele. Nimic nu ne este indispensabil. Trebuie să ştim să luăm ceea ce este bun din toate şi să eliminăm, frumos şi discret, ceea ce nu este bun. Fiecare pădure are pe lângă uscături şi copaci semeţi. Aceştia îi domină pe ceilalţi şi, de multe ori, chiar reuşesc să-i revigoreze. Numim atunci grădina şi pădurea comunităţii.
Oamenii spun că „familia ţi-o dă Dumnezeu, iar prietenii ţi-i alegi”. Extinzând, putem adăuga că suntem ai unei comunităţi pentru că acolo ne-a lăsat Dumnezeu. Ne-a născut într-o comunitate, sau ne-a trimis acolo fără nicio explicaţie. Ne lasă, probabil, să găsim singuri explicaţia.
Fiecare comunitate îşi are vatra ei. Fiecare comunitate se învârte în jurul a ceva. Şi acest ceva îl numim centru. Fiecare dintre noi mergem în centru, acolo unde ne rezolvăm de cele mai multe ori toate problemele, atât cele administrative, cât şi juridice. În centrul fiecărei comunităţi şade biserica, şcoala, primăria.
Când am venit în urmă cu ceva ani în comuna Mariei, în cetatea de pământ a Feldvarului, am întâlnit oameni asemenea mie. Cu trecerea timpului, am realizat că alături de aceşti oameni m-am maturizat şi am învăţat lucruri de care nu eram conştientă nici eu că le ştiu face.
Vin dintr-o altă comunitate bine organizată şi ea, unde mi-am format paşii de început. Cu nostalgia acelei perioade şi cu mulţumirea a ceea ce am învăţat acolo, trebuie să mărturisesc faptul că am întâlnit aici oameni gospodari care din dragoste pentru comunitatea care i-a născut şi crescut fac o sumedenie de lucruri. Am descoperit aici că sufletul stă în toate. Cine are suflet poate realiza o mare avere. Şi ştim cu toţii că „nu e mare opera unde e mult material, ci unde e mult suflet”.

Suflet şi comunitate
Nu ştiu cu ce gând am venit aici. Nu cred că am avut intenţia de a mă întreba ce voi face sau cât voi sta aici. Am venit pur şi simplu, repartizată de un examen. De atunci am continuat zilnic să susţin examene cu numeroşi elevi ai comunităţii care m-a adoptat. Neîncetat muncim cu speranţa de a-i scoate din anonimat şi de a le insufla dragostea de viaţă. Neîncetat le demonstrăm cât este de important să vii la şcoală. Cât este de important să ştii ce este bine şi ce nu.
Aici este o comunitate în care colaborarea şi într-ajutorarea fac minuni. Desigur că aici „nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături”.  Din suflet şi prietenie avem o comunitate frumoasă. Avem copii frumoşi, avem rezultate frumoase cu care ne mândrim. Iar cei care ne sunt alături, prin toate posibilităţile pe care le au, ne demonstrează că suntem împreună şi la bine şi la rău. Ne ajută şi ne sprijină necondiţionat în tot şi-n toate. Nu putem spune decât că suntem extrem de mândri pentru că la noi, s-a demonstrat cât suflet există în fiecare material ridicat în jurul nostru. Suntem mândri când vizitatorii noştri rămân uimiţi de frumuseţea din jurul nostru. Şi, sunt conştienţi, ca şi noi, cine sunt cei răspunzători de toate.
Tot ceea ce se face înseamnă  foarte mult efort. Există desigur şi oameni care nu-l recunosc sau îl desconsideră.
Cert este că, s-au demonstrat de mult timp puterile pe care le au unii de a face o întreagă comunitate să se dea la o parte din faţa celui care ştie unde merge.