Nu vom schimba lumea dacă nu schimbăm educaţia

La Vatican a avut loc al IV-lea Congres Mondial al reţelei internaţionale de şcoli „Scholas Occurrentes”, înfiinţată în Argentina de Arhiepiscopul, pe atunci, Jorge Mario Bergoglio. Congresul a început cu Festivalul inter-religios pentru pace, desfăşurat în Aula Paul al VI-lea; a urmat o conferinţă de presă pentru prezentarea proiectului „Scholas.Lab”, iar la ceremonia de încheiere a congresului
s-a prezentat o conferinţă video din Aula Nouă a Sinodului, la care a intervenit şi Papa Francisc.
Din reţeaua internaţională „Scholas Occurrentes” fac parte aproximativ 400 de mii de şcoli, de stat şi confesionale, răspândite pe toate continentele, care sunt conectate între ele prin programe de sport, artă şi tehnologie. În acelaşi context au fost prezentate noi proiecte de colaborare cu Universitatea LUMSA din Roma şi mai multe institute educative din Mozambic. „Scholas Occurrentes” reprezintă o aplicaţie concretă a ceea ce Papa Francisc numeşte „cultura întâlnirii” între oameni. Dacă zidurile, dezbinările culturale şi diferenţele religioase pot introduce noi frontiere aparent de netrecut, reţeaua internaţională de şcoli înfiinţată de fostul Arhiepiscop de Buenos Aires construieşte punţi între tineri de orice religie şi naţiune prin educaţia în spiritul păcii şi al fraternităţii.
„Nu vom schimba lumea dacă nu schimbăm educaţia, dar pentru aceasta trebuie să construim punţi şi să reconstituim pactul educaţional dintre şcoală, familie şi societate”, a spus Papa Francisc la conferinţa video la care au fost conectaţi elevi cu dizabilităţi din America de Nord şi de Sud, Africa, Australia şi Orientul Mijlociu. Elevii au prezentat povestea vieţii lor şi au intrat în dialog cu Sfântul Părinte. Pagini de viaţă pline de greutăţi, în care chiar şi numai un pas făcut înseamnă o victorie, dar pline şi de aspiraţii, precum dorinţa de a face sport, de a folosi telecamerele şi tabletele electronice.
„În voi toţi se află un scrin, şi înăuntru o comoară. Munca voastră este aceea de a deschide scrinul, de a scoate comoara, de a o face să crească, a o împărţi cu ceilalţi şi a primi comoara celorlalţi. Fiecare dintre voi are o comoară înăuntru. Dacă o lăsăm închisă, va rămâne ascunsă; dacă o împărţim cu ceilalţi, comoara se înmulţeşte cu comorile care vin de la alţii”.
În cuvântul său Pontiful a remarcat că în timpurile noastre s-a rupt ceea ce cândva a reprezentat aşa numitul „pact educaţional”, care stătea la baza colaborării tacite între familie, şcoală şi societate. „Pactul educaţional care s-a rupt înseamnă că atât societatea cât şi familia şi diversele instituţii au delegat educaţia doar celor destinaţi educaţiei”, „profesorilor care în general sunt prost plătiţi şi duc pe umerii lor această responsabilitate, iar dacă nu obţin un rezultat, sunt admonestaţi”. „Nimeni nu admonestează, însă, diferitele instituţii care au renunţat la pactul educaţional pentru că l-au delegat”. Pontiful şi-a exprimat apropierea sa faţă de profesori în această grea misiune şi a evidenţiat efortul de a reface „în mod armonios pactul educaţional”.
Armonia dintre gândire, simţire şi faptă, este, de altfel, şi idealul pe care şi l-a propus reţeaua internaţională „Scholas Occurrentes”, care „doreşte să armonizeze limbajul minţii cu limbajul inimii şi limbajul mâinilor, pentru ca un om, un tânăr, un elev, să se gândească la ceea ce simte şi la ceea ce face, să simtă ceea ce gândeşte şi ceea ce face, să facă ceea ce simte şi ceea ce gândeşte”. În fine, Papa Francisc a subliniat că pentru a ajunge la un pact educaţional asumat de toţi factorii unei societăţi şi pentru a depăşi „criza civilizaţiei”, fiecare ţară trebuie să caute în tradiţia sa istorică valorile fundamentale, pe care să le studieze, să le răspândească şi, mai ales, să nu le nege.