Ni se pare

„Dacă vorbeşti, poate greşeti. Dacă taci, sigur nu greşeşti!”Acest sfat l-am primit de la duhovnicul meu în Postul Crăciunului. ... Ni se pare de multe ori că noi avem dreptate într-o dicuţie/dispută. Ni se pare de multe ori că cei din jur nu procedează corect şi vrem noi să-i îndreptăm. Ni se pare că suntem uneori îndreptăţiţi să dăm sfaturi, în ciuda faptului că nu ni se cer, doar pentru că ni se pare că noi suntem unicii deţinători ai celor mai bune soluţii! Ni se pare că suntem simpatici şi că dăm dovadă de inteligenţă dacă dăm o replică „fix la ţanc”! Ni se pare că suntem îndreptăţiţi să cerem să ni se facă dreptate atunci când ne avatajează să ne folosim de alţii pentru asta, în timp ce ni se pare că suntem îndreptăţiţi să beneficiem de avantaje chiar dacă nu sunt tocmai juste. NI SE PARE! Multe ni se mai par nouă! Toate sunt deşertăciune! „Decât să vorbeşti cu dreptate sau cu părerea că deţii dreptatea, mai bine taci cu dragoste!” Justificările, explicaţiile, sfaturile, replicile, ideile ...!? Mai de folos e un gând pogorât în inimă pe calea rugăciunii! Vorbele au rost dacă folosesc cu adevărat cuiva sau dacă exprimă un adevăr. Foloseşte mângâierea, com-pătimirea, blândeţea, dragostea izvorâte din credinţă şi faptă morală. În ceea ce priveşte adevărul... Cine îl poate deţine cu adevărat? Adevărul este numai la şi întru Dumnezeu!