Nevoia de imagine

Ce-ar fi o carte de poveşti fără poze? Acum citim cărţi cu poveşti pentru copii dar şi pentru adulţi. Ce ar fi aceste cărţi fără imagini? „Să vedem!" Ceea ce vedem credem, înţelegem, ne însuşim. Suntem fiecare nişte Toma ai Noului Testament. Toma nu era, de fapt, necredincios. El avea nevoie, ca noi toţi, de imagine, dar nu atât pentru credinţa sa, cât pentru încredinţarea noastră. Şi iată că imaginea aceea de demult a urmelor cuielor din palmele şi din coasta lui Hristos a făcut ca, de mai bine de 2 000 de ani, mii de generaţii să creadă, să înţeleagă, să-şi însuşească, uneori până la propria jertfă, cuvintele lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!" (Ioan 20, 28). Domnul Dumnezeu s-a încăput în fiinţa unei femei, unei anumite femei, Preacurata Maria. Prezenţa ei în imaginile cărţilor ori pe frescele bisericilor ni-l apropie pe Dumnezeu. Ea, una de-a noastră, un om (sigur, nu orice fel de om), învrednicindu-se a i se face pântecele tron al Celui Preaînalt, ne arată pe Dumnezeu mai blând, mai ocrotitor, mai … al nostru decât în Vechiul Testament. … Domnul meu şi Dumnezeul meu!