Nesiguranța zilei de mâine (II)

Dacă până ieri o persoană anume știa că este deplin sănătoasă, într-o singură zi poate afla că este purtătoarea unei boli mortale, ceea ce risipește iluzia înrădăcinată tot mai adânc, că omul își poate face sălaș veșnic pe pământ și în trupul său. Dacă acum avem un adăpost sigur, mâine focul poate să mistuie totul. Dacă până mai ieri știam că apa plată este cea mai bună și este de preferat celei care curge la robinet, acum aflăm de la persoane competente că ambalajele de plastic în care este îmbuteliată această apă sunt toxice și această toxicitate se transmite și apei pe care noi am băut-o până acum deplin convinși că facem aceasta pentru sănătatea trupului nostru.
Obișnuim să ne asigurăm viața – de incendii, de accidente, de boală etc. – la diverse societăți de asigurări pentru a putea trăi și dormi cât mai liniștiți. Nu este condamnabilă această dorință de asigurare, dar mă tem că îndepărtându-ne de Cel care este Cel mai bun asigurator pentru noi, de Dumnezeu, facem loc unor practici prin care să ne asigurăm o viață cât mai confortabilă, mergând până la compromisuri majore prin care suntem în stare să călcăm principii creștine izvorâte din înțelepciunea veșnică a lui Dumnezeu.

Compromisurile
noastre
Pentru a ne fi cât mai bine suntem în stare să mințim, să furăm, să îi înșelăm pe alții fără să ne pese de faptul că alții, în urma practicilor noastre, vor avea de suferit. Nu vreau să dau exemple concrete, deși ele sunt din păcate destule și apar acolo unde te așteptai să nu existe astfel de practici! Dacă cumva conștiința „face gălăgie” găsim modalitatea de a o liniști pentru că, deh, suntem inteligenți! Și, de fapt, ce nu facem noi pentru liniștea noastră, pentru a ne asigura venituri cât mai grase și pentru a avea o poziție cât mai avantajoasă în lumea bună? Totul. Călcăm oameni în picioare, legi morale, porunci divine și pentru toate acestea nu ne poate judeca nicio instanță omenească. Firește că facem toate acestea evitând atât cât putem judecata conștiinței și iminența viitoare a Judecății lui Dumnezeu. Dacă am fi mai conștienți de responsabilitatea pe care o avem pentru tot ceea ce facem, de faptul că suntem alături de semenii noștri făpturi ale lui Dumnezeu nu am recurge atât de ușor la fapte reprobabile care nu ne fac deloc cinste. Atunci viața noastră ar fi asigurată pe deplin nu de către companiile de asigurări, nu de reclamele făcute diferitelor produse, sau de termenul de garanție al acestora, nu de compromisurile noastre, ci de către Dumnezeu. Și cine altcineva poate asigura mai bine viața noastră de zi cu zi? Noi îi cerem aceasta lui Dumnezeu de câte ori rostim Rugăciunea Domneasca – „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” - dar se pare că nu suntem conștienți de ceea ce rostim, pentru că dacă am și crede că El într-adevăr ne dă pâinea spre ființă atunci nu ne-am îngrijora. Și mai mult decât viața zilnică și trecătoare, Dumnezeu asigură celor care se îndreaptă spre El veșnicia Împărăției Sale, ceea ce nu poate face nicio companie umană, oricât de avansate ar fi ofertele acesteia. Omul conștient de scopul călătoriei sale pământești s-ar lupta cu sine însuși, ar face tot ceea ce Hristos ne îndeamnă să facem pentru a auzi din gura Stăpânului: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău” (Pilda talanților, Matei 25, 23).