Nemulţumitori!

Treci pe stradă şi priveşti chipurile oamenilor grăbiţi! Te întrebi oare ce gândesc, ce grabă îi mână pe drumul lor, cât împart viaţa lor între bucurii şi nefericiri? Poate te întrebi şi ce fel de oameni sunt, şi de unde or fi fiind de fel, şi ce mamă vor fi avut pe lumea asta? Dar mai ales cauţi pe chipul lor un surâs, cât de firav, cât de tainic. Dar oamenii nu mai zâmbesc: nici bucuriilor prezente, nici amintirilor lor fericite. Le este teamă să-şi afişeze bucuria de a trăi sau au uitat-o. Ne este teamă să ne afişăm bucuria pentru că ne tulbură invidiile nefericiţilor. Sau am uitat bucuria pentru că ne căutăm nod în papură ca să ne plângem de milă cât de nefericiţi suntem noi. De ce să nu mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare binecuvântare a Sa în loc să cârtim pentru fiecare lipsă a noastră?