Minuni nesfârşite

Ştim noi oare cât de mult ne iubeşte Dumnezeu? Unii da, alţii nu. Suntem noi conştienţi că există Dumnezeu? Unii da, alţii nu. Având în vedere numărul mare de credincioşi pe care îi vedem că merg să se închine Sfintelor Moaşte şi Icoanelor făcătoare de minuni putem spune că mulţi sunt conştienţi de puterea Celui de Sus.
Acum câţiva ani, o fostă colegă mi-a povestit cum Părintele Arsenie Boca a făcut o minune cu un copil. O familie din zona Caraş-Severinului avea o mare suferinţă. Copilul acestora era neputincios fizic. În urma unui vaccin a ajuns să nu mai poată merge. Părinţii, numai părinte să nu fii în astfel de cazuri, erau disperaţi. Însă, cu siguranţă Dumnezeu le-a auzit strigătul şi i-a îndrumat la Părintele. Tatăl copilului aflat la Mormânt şi-a strigat durerea: „Părinte, fă o minune dacă într-adevăr poţi!”. Şi minunea s-a făcut. Copilul s-a ridicat cu greutate din cărucior.
Cuvioasa Parascheva face nenumărate minuni cu oamenii care aleargă la racla Sa. În primul rând o minune este faptul că trupul Ei este întreg. Oamenii care o îngrijesc povestesc cum pantofii acesteia sunt tociţi. De necrezut! Aceasta umblă prin lume. Alină suferinţele noastre. Păi cum să nu fim fericiţi câng Dumnezeu ne trimite atâta mângâiere. Indiferent de răutatea lumii, El ne arată iubire.

Cine poate sta împotriva certitudinii?
M-am înspăimântat când, acum câţiva ani, am auzit că pentru o familie anume nu există Dumnezeu, nu există rugăciune, nu există cruce. Exista doar puterea banului, excursiile şi maşinile costisitoare. Drept urmare, singurul lor copil a fost luat la Domnul. Suferinţă nemărginită. Nici atunci nu au ridicat ochii spre Cer. Au spus că dacă exită Dumnezeu şi îi iubeşte de ce le-au luat copilul? Cu  siguranţă Dumnezeu le-a arătat că există. Şi le-a mai arătat încă o dată că există. Când, după câţiva ani, deşi ei se aflau la o vârstă destul de înaintată, le-a dat Dumnezeu bucuria unei fetiţe. Aşadar, există putere Divină? Există.
Am auzit în aceste zile, de la colega mea, Ramona, mărturia unui jandarm care a fost „ucenic” într-un an la racla Cuvioasei Parascheva.  În timpul purtării pe umeri a Cuvioasei, racla s-a îngreunat într-atât încât au fost nevoiţi să o lase jos. În momentul acela s-a apropiat o mamă cu pruncul ei bolnav. După ce aceştia s-au rugat, greutatea raclei a fost obişnuită. Aşadar, există putere Divină? Există.

Punţi între Cer şi pământ
MINUNEA acestor MINUNI este faptul că adună în jur foarte multă lume. Categoric că, toţi cei care merg şi-şi doresc să mai meargă la un astfel de pelerinaj simt putere nepământească. Şi atunci când rugăciunea este în comuniune este şi mai puternică. Ce-L poate mulţumi pe Dumnezeu mai mult decât credinţa oamenilor? Ce-L poate mulţumi mai mult decât atunci când oamenii răspund îndemnului „Lăsaţi copiii să vină la mine!”. Iar iubirea de care simţim că avem câteodată nevoie o găsim la El. Mângăierea sufletească o descoperim în rugăciune şi credinţă. Mai trebuie doar să fim conştienţi că fiecare zi este lăsată de Sus, că fiecare bucurie şi necaz este de Sus, că pentru orice trebuie să-I mulţumim şi să I ne închinăm. Mulţimea  care aleargă la puterile Sfinţilor este o mângâiere şi o bucurie. Totuşi, putem spune cu bucurie în suflet că lumea ridică privirea spre Cer cu speranţă şi cu dragoste. Pentru toate acestea suntem răsplătiţi.
Bunica m-a învăţat când eram mică să-i mulţumesc mai întâi Domnului pentru toate şi apoi să-i cer iertare: „Doamne, Ţie-Ţi mulţumesc şi iartă-mi mie păcatele mele!”.