Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

Urmând cu fidelitate exemplul Sfinţilor Apostoli şi al Părinţilor de Dumnezeu insuflaţi, am aprofundat din nou Evanghelia libertăţii, „fiindcă Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni 5, 1). La baza căutărilor noastre teologice a stat certitudinea că Biserica nu vieţuieşte pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei Harului şi Adevărului şi oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, reconcilierea, puterea Crucii şi a Învierii şi aşteptarea veşniciei.
1. Prioritatea majoră a Sfântului şi Marelui Sinod a fost proclamarea unităţii Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Dumnezeiasca Euharistie şi succesiunea apostolică a episcopilor. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu reprezintă o confederaţie de Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) şi Apostolică. În privinţa Diasporei Ortodoxe din diferite ţări din lume, a fost hotărâtă continuarea funcţionării Adunărilor Episcopale, până la aplicarea rigorii canonice (acriviei). Aceste Adunări se compun din episcopii canonici, desemnaţi de fiecare Biserică Autocefală, care continuă să fie supuşi respectivei Biserici. Funcţionarea consecventă a Adunărilor Episcopale asigură respectarea principiului ortodox al sinodalităţii.
2. Împărtăşindu-ne din Sfânta Euharistie şi rugându-ne pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia de după Sfânta Liturghie şi să dăm mărturia credinţei celor de aproape şi celor de departe, în conformitate cu porunca clară a Domnului, înainte de Înălţarea Sa: „şi veţi fi mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). Re-evanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societăţile moderne secularizate şi evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos reprezintă datoria neîntreruptă a Bisericii.
3. Ca răspuns la datoria de a mărturisi Adevărul şi credinţa ei apostolică, Biserica oferă o mare importanţă dialogului, în principal cu creştinii eterodocşi. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu implică niciodată compromisul în materie de credinţă.
4. Explozia fundamentalismului care se observă în sânul diferitelor religii reprezintă expresia unei religiozităţi morbide. Dialogul interreligios dus cu trezvie contribuie semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii şi a reconcilierii. Uleiul experienţei religioase trebuie să fie folosit pentru a unge rănile şi nu pentru a reaprinde focul conflictelor militare. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc extinderea violenţei militare, persecuţiile, expulzarea şi uciderea membrilor comunităţilor religioase, forţarea schimbării credinţei religioase, comerţul cu refugiaţi, răpirile, tortura şi execuţiile îngrozitoare. Ea denunţă distrugerea bisericilor, simbolurilor religioase şi monumentelor culturale. În special, îşi exprimă grija profundă pentru situaţia creştinilor şi a tuturor minorităţilor persecutate în Orientul Mijlociu şi în alte părţi ale lumii.
5. Secularizarea contemporană urmăreşte autonomizarea omului de Hristos şi de influenţa duhovnicească a Bisericii, pe care o identifică arbitrar cu conservatorismul.
6. Cu privire la abordarea contemporană a căsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră relaţia indisolubilă de dragoste dintre bărbat şi femeie „o taină mare… în Hristos şi în Biserică”. În mod similar, numeşte familia, care rezultă din căsătorie şi constituie singura garanţie pentru creşterea copiilor, „biserică mică”.
Întotdeauna, Biserica a subliniat valoarea cumpătării. Asceza creştină, însă, diferă fundamental de orice ascetism dualist care îl desparte pe om de viaţă şi de semeni. Spre deosebire de aceasta, asceza creştină îl leagă pe om de viaţa sacramentală a Bisericii. Cumpătarea nu se referă numai la viaţa monahală.
7. În privinţa relaţiilor credinţei creştine cu ştiinţele naturale, Biserica Ortodoxă evită plasarea investigaţiilor ştiinţifice sub tutelaj şi nu adoptă o poziţie cu privire la fiecare problemă ştiinţifică. Ea îi mulţumeşte lui Dumnezeu care dăruieşte oamenilor de ştiinţă darul de a descoperi dimensiuni necunoscute ale creaţiei divine. Dezvoltarea modernă a ştiinţelor naturale şi a tehnologiei aduce schimbări radicale în viaţa noastră. Aduce beneficii importante precum facilitarea vieţii cotidiene, tratarea unor afecţiuni grave, o comunicare mai facilă, explorarea spaţiului etc. Cu toate acestea, are şi multe consecinţe negative precum manipularea libertăţii, pierderea graduală a tradiţiilor preţioase, distrugerea mediului natural, negarea valorilor morale. Cunoaşterea ştiinţifică, oricât de repede ar avansa, nu motivează voinţa omului, nici nu oferă răspuns la problemele importante de ordin moral şi existenţial sau la căutarea sensului vieţii şi al lumii. Aceste aspecte necesită o abordare duhovnicească, pe care Biserica Ortodoxă încearcă să o ofere prin bioetică, ştiinţă fundamentată pe morala creştină şi învăţătura patristică. Pe lângă respectul ei pentru libertatea cercetărilor ştiinţifice, Biserica Ortodoxă evidenţiază pericolele care se ascund în spatele unor reuşite ştiinţifice şi subliniază demnitatea umană şi destinul divin al omului.
8. Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Vocea ei rămâne distinctă dar şi profetică, fiind o intervenţie benefică pentru om. Biserica subliniază că idealul ortodox privind omul depăşeşte orizontul drepturilor omului stabilite şi că dragostea „este mai mare decât toate”.
9. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieţii în libertate, dreptate, creativitate, dar şi iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conştiincios Bisericii Celui care este Adevărul şi Viaţa. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci şi prezentul dinamic şi creativ la nivel local şi mondial.
10. Sfântul şi Marele Sinod a deschis orizonturile noastre către lumea contemporană diversă. Ne-a subliniat responsabilitatea în spaţiu şi timp, având întotdeauna perspectiva veşniciei. Biserica Ortodoxă, păstrându-şi intact caracterul sacramental şi soteriologic (mântuitor), este sensibilă la durerea, necazurile şi strigătul pentru dreptate şi pace al popoarelor. Ea „binevesteşte din zi în zi mântuirea Lui. Veşteşte între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui” (Psalmul 95, 2-3).