Mesajul Preafericitului Părinte Daniel la „Duminica migranţilor români”

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2019 ca An omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari) şi An comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărţi bisericeşti. Prin această iniţiativă, s-a dorit evidenţierea faptului că satul este şi spaţiul în care s-au format şi păstrat, de-a lungul timpului, multe dintre valorile spirituale, culturale şi identitare transmise până în zilele noastre.
În acest sens, preţuirea satului românesc şi a contribuţiei sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate şi o mare demnitate. Satele româneşti, cu biserici şi case ţărăneşti, cu cimitire şi morminte străjuite de cruci, cu uliţe şi porţi primitoare, sunt purtătoarele unui limbaj tainic şi vizibil al tradiţiei, al continuităţii fizice şi spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufletului românesc, în care se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferenţa.
Atunci când facem referire la necesitatea sfinţirii timpului vieţii pământeşti pentru dobândirea mântuirii, observăm cum, la sat, mai mult decât în mediul urban, viaţa este înţeleasă ca timp binecuvântat pentru a sfinţi locul în care trăim. Iar dacă sfinţim locul în care trăim pe pământ putem spera să primim şi un loc în ceruri, „un colţişor în rai”, cum spunea Părintele Paisie Olaru de la mănăstirea Sihăstria de Neamţ.
Din nefericire, este limpede pentru noi toţi că satul românesc nu mai este astăzi ce era cu mai mulţi ani în urmă. În acelaşi timp, nici nu se poate spune că nimic din ce a fost în trecut nu mai poate fi recuperat sau cultivat astăzi.
Cea mai profundă criză pe care o resimte în prezent ţăranul român este suferinţa dezrădăcinării sale şi a înstrăinării sale prin emigraţie în străinătate, lucrând mai mult pentru dezvoltarea altor ţări, decât pentru propria sa patrie de origine. Locurile natale sunt părăsite de către generaţiile tinere, iar solidaritatea dintre oameni este tot mai redusă, sătenii înstrăinându-se de propriul pământ şi de propria lor identitate.
De aceea, Biserica Ortodoxă Română susţine satul românesc, organizând programe de întrajutorare şi mobilizând credincioşii să ofere ajutor celor săraci, vârstnici şi bolnavi. Acolo unde există cooperare strânsă între preot, primar, învăţător şi medic, se creează speranţă mai multă şi comuniune spirituală mai intensă.
În acest context, în sprijinul zonei rurale este derulat şi Proiectul SĂNĂTATE PENTRU SATE, organizat de Patriarhia Română în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, proiect iniţiat şi dezvoltat mai ales de voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului şi extins la nivelul întregii Patriarhii Române. Acest proiect, de care au beneficiat până în prezent peste opt mii de locuitori ai satelor, în majoritate vârstnici şi bolnavi, reuneşte entuziasmul şi disponibilitatea voluntarilor cu buna cooperare a preoţilor parohi şi a primarilor din sate, mobilizând astfel
populaţia din mediul rural spre a beneficia de consultaţii medicale gratuite.
Prin urmare, se constată că este necesară o mai intensă solidaritate între parohiile urbane şi cele rurale, între parohiile şi comunităţile de români ortodocşi din străinătate cu parohiile din satele româneşti, precum şi mai multă cooperare cu autorităţile locale, regionale şi centrale, pentru a susţine şi ameliora viaţa satelor.
Cu prilejul Duminicii migranţilor români, îi felicităm pe toţi ierarhii şi slujitorii Sfintelor Altare ortodoxe româneşti din străinătate pentru lucrarea lor pastorală şi misionară, de păstrare şi cultivare a credinţei creştine ortodoxe şi a valorilor spirituale, culturale şi identitare româneşti. De asemenea, ne rugăm Milostivului Dumnezeu să dăruiască tuturor românilor aflaţi printre străini sănătate şi bucurie, pace şi mult ajutor în fapta cea bună de ajutorare a celor dragi din România.