Merită să trăim

Lumea în care trăim este plină de preocupări materialiste. Ne dorim multe şi de bună calitate. Este o goană după astfel de bunuri. Ofertele sunt diverse şi pentru fiecare buget, încât şi cel bogat şi cel sărac este prins de febra de a dobândi un obiect nou şi cât mai bun. Suntem bombardaţi cu reclame, ce ne prezintă cât de importante sunt bunurile respective pentru o viaţă normală în societatea noastră. Uneori, chiar ne dăm seama că ne este înşelată mintea şi otrăvită inima cu astfel de dorinţe. Valul lumii este, însă atât de mare încât aproape că nu poţi să te fereşti de acest tăvălug al dorinţelor de a avea noi şi noi produse.
Sunt destul de mulţi cei care nu reuşesc să facă faţă, financiar, acestor tentaţii. Sufletul otrăvit, cu duhul consumismului, nu poate descoperi o altă cale, decât îmbogăţirea necinstită, pentru a-şi împlini dorinţele. Din ce în ce mai des întâlnim oameni care sunt gata să ne înşele sau să ne speculeze. Ne simţim de parcă am fi înconjuraţi de şerpi veninoşi, din toate părţile. Vrem să trăim frumos, dar simţim nevoia de a fi împreună cu ceilalţi care, rareori, sunt liberi de acest duh al lui „a avea”. Fiecare, dacă am cugeta puţin, cred că am constatat că avem suficient, dacă nu cumva mai mult decât ne este necesar, şi totuşi ne dorim noul produs…

Oricine crede în El nu piere
Despre o situaţie similară ne aduce aminte şi textul Evangheliei din această duminică. Evreii erau nemulţumiţi de ceea ce primeau ca hrană în pustiul Sinai şi pentru a scăpa de veninul otrăvitor Dumnezeu I-a îndemnat să stea aţintiţi cu privirea spre un şarpe de aramă care era prefigurarea crucii.
Dacă am înlocui preocuparea noastră, pentru bunuri, cu o statornicie a sentimentelor sănătoase, am învinge.
Pentru început ne-am simţi ca nişte răstigniţi faţă de felul de a fi al lumii. Am simţi crucea lui Hristos ca jertfă a noastră faţă de cei din jur şi faţă de dorinţele noastre cuprinse de consumism. După un timp, dacă rezistăm tentaţiilor, vom constata că ne este mult mai bine. Puţin câte puţin, ne va cuprinde bucuria de a trăi cu adevărat, nu de a alerga după noi şi noi produse. Abia de acum încolo vom putea prinde adevăratul sens al vieţii, care este fericirea de a fi cu Dumnezeu, nu de a avea noi produse, ce sunt din ce în ce mai bune.
Dacă ne încredem în Pedagogul cel desăvârşit putem izbândi. La fel cum evreii, ce erau muşcaţi de şerpii veninoşi, trăiau dacă nu dezlipeau privirea de la şarpele de aramă înălţat de Moise în pustiul Sinai. Încrederea în puterea iubirii desăvârşite ne schimbă definitiv. Priorităţile noastre se schimbă din cele ale lumii în cele cu adevărat necesare pentru o viaţă bună. Această iubire divină are şi partea ei dureroasă, pentru cei care sunt ataşaţi de duhul lumii păcătoase. Noi înşine, până ne dezlipim de consumism, ne simţim răstigniţi. Ştiind acestea, cei ce din darul lui Dumnezeu s-au eliberat, îndeamnă cu dragoste şi fermitate pe tot omul să păstreze nădejdea în valorile lui Iisus Hristos.