Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale!

Pentru un creştin ortodox o comoară nestemată este textul sfintelor slujbe. Acest text este frumos, plin de mesaje şi totodată scurt ca întindere. În două rânduri sunt cuprinse atât de multe învăţături folositoare şi profunde. Pentru a avea răgaz să medităm asupra lor, Biserica a stabilit ca aceste texte să fie cântate. Linia melodică adună mai multe note pe o singură silabă, iar timpul rostirii unui cuvânt este mai lung când este cântat. Acest răgaz te face să înţelegi, din ce în ce mai bine, ceea ce Sfinţii Părinţi au ascuns, ca într-o comoară în adâncuri înfundată, pentru a ne împodobi cu nestematele credinţei.
Textul ales spre meditaţie în această săptămână ne învaţă, din prima propoziţie că autorul lui este Dumnezeu cel ce a adus toate din cele ce n-au fost, atât pe sfântul care a scris acest text cât şi gândul înţelept de a-l scrie atât de bine. Pe măsură ce creştem în vârsta duhovnicească învăţăm că toate câte sunt împrejurul nostru au fost create de Dumnezeu.

Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu
Mai mult decât atât începem să distingem împreuna lucrare a Sfintei Treimi. Fiul lui Dumnezeu, care este şi Cuvântul, a fost cel prin care au fost create (textul biblic ne arată că toate au fost create de Dumnezeu cu Cuvântul „a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină”). Întreaga lume este sfinţită şi desăvârşită în Duhul Sfânt şi toate acestea cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu Tatăl.
Când înţelegi acestea rămâi surprins că au fost aşezate aceste învăţături de credinţă în atât de puţine cuvinte, la o cântare a utreniei. Poate deseori nici nu ai reuşit să înţelegi la ce se referă textul, dar acum pare cuprinzător şi explicit.
La o astfel de experienţă se poate ajunge cu multă răbdare şi dragoste. Textul este scurt, dar nu lungimea lui ne solicită răbdarea, ci timpul pentru desăvârşirea noastră. Avem nevoie de răbdare pentru a creşte duhovniceşte şi să ştim cât decât învăţătura de credinţă creştin ortodoxă. Atâta răbdare poate fi crescută doar sub mângâierea dragostei. Când ai dragoste de Dumnezeu şi slujbe poţi să rabzi ani chiar, pentru a înţelege un mesaj dumnezeiesc. Ce este copleşitor este că înţelegi că răbdarea de care eşti chemat să dai dovadă nu este pentru folosul lui Dumnezeu sau al Bisericii, cum suntem uneori tentaţi să credem, ci pentru împlinirea noastră. Mai rar găseşti un pedagog atât de iscusit care să cuprindă atâtea învăţături într-un text de două rânduri: Dogma Sfintei Treimi, metode de desăvârşire personală a răbdării, şi mai presus de toate ne întăreşte în dragostea ce toate le desăvârşeşte şi le statorniceşte.
La finalul unei astfel de lecţii ţinute de Dumnezeu, prin cântarea slujbelor, cu adevărat vrei să exclami: „întăreşte-mă întru dragostea Ta.”