Manifestările credinţei şi „senzaţionalul”

Cele două mari pelerinaje care au loc pe teritoriul ţării noastre în luna octombrie – cel prilejuit de Sfânta Cuvioasă Parascheva la 14 octombrie şi cel al Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov la 27 octombrie – scot în relief tot mai mult nevoia de rugăciune a românilor credincioşi. În acelaşi timp, reporterii „senzaţionali” caută an de an să mânjească cu relatări ieftine frumuseţea praznicelor, scoţând în evidenţă micile şi de ce nu inevitabilele probleme care pot să apară la astfel de manifestări. Ei numără sarmalele îmbucate de oameni, îmbrâncelile şi orice altă problemă care poate fi transformată în „senzaţional”, trecând pe lângă esenţialul manifestărilor respective. De ce? Poate nici ei nu ştiu. Evident, pentru asta sunt plătiţi dar, te poate obliga cineva să-ţi pui singur ochelari de cal? Oamenii se adună acolo şi aleg să stea ore în şir la cozi imense, mânaţi de credinţa vie că apropierea fizică şi spirituală de sfinţii prăznuiţi, chiar în ziua lor de prăznuire, le va întări şi mai mult credinţa şi îi va aşeza mai temeinic pe calea mânturii, împlinindu-le în acelaşi timp şi cererile legate de viaţa de zi cu zi. Cei mai mulţi sunt oameni simpli, dar puternici în credinţa lor. Sunt de asemenea şi intelectuali, oameni culţi, cu o trăire autentică a credinţei. Şi în vreme ce zeci, sute de mii de credincioşi se nevoiesc pentru a-i prăznui cu bucurie pe sfinţii neamului, noi rămânem conectaţi la crime, la divertismentul ieftin prezent zi de zi pe ecrane, la (i)realităţi şi nimicuri care ne coboară iremediabil, atât intelectual cât şi spiritual. Şi atunci, cine este mai de compătimit?