Mănăstirea Arnota

Ctitorită de Matei Basarab în 1633-1634, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situată la 37 km de Râmnicul Vâlcea, aproape de Mânăstirea Bistriţa. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit mânăstirea aici deoarece, înainte de a fi domn, găsise scăpare în aceste locuri, ascunzându-se în nişte stufărişuri, fiind urmărit de turci.
Cercetările din anul 1974, efectuate sub egida Direcţiei Monumentelor Istorice, au permis să se constate că la temelia actualei biserici se găsesc urmele altor biserici încă nedatate, care vor fi existat aici.
Pridvorul cu turla i-a fost adăugat de către domnitorul Constantin Brâncoveanu, la începutul domniei sale, odată cu reparaţiile, în anii 1705-1706. Tot el îi reconstruieşte catapeteasma, o adevarată operă de artă sculpturală, în stil brâncovenesc (din 1913 se află la muzeul din Bucureşti) şi renovează pictura, fără să o înlocuiască pe cea originală.
Uşa bisericii, sculptată în lemn de castan, are o inscriptie în limba slavonă, în care se spune astfel: „Aceste uşi le-a făcut Constantin Brâncoveanu vel-logofăt”. Ele păstrează pictura originală „dreasă” sub evlaviosul domn, când s-a zugravit şi pridvorul, pe care tot el îl adăugase, pictura care nu a rezistat până astazi. Pictura iniţială are o mare valoare artistico-documentară, foarte valoros fiind şi portretul lui Matei Basarab, realizat în 1644 de zugravul Stroe din Târgovişte.
Biserica mânăstirii este o construcţie mică, cu o linie simplă şi sobră, fiind realizată după un plan trilobat, cu abside poligonale şi pridvor deschis. Deasupra naosului este aşezată o turla înaltă, iar pe pridvor este o altă turlă mai mică, cea din timpul lui Brâncoveanu. Faţadele au fost împărţite cu ajutorul unui brâu din cărămidă aparentă în două registre: cel inferior, în care se observă frumoase firide rotunjite şi cel superior, în care s-au realizat ocniţe adâncite. Pereţii şi turlele sunt înfrumuseţate cu ornamente din cărămidă aparentă.
Renovarea bisericii s-a făcut între anii 1852-1856, de către domnitorul Barbu Ştirbei, care a dărâmat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate şi ridică aici alte clădiri, după planul unor arhitecţi străini.
În anul 1934 s-au mai zidit unele chilii care există şi astăzi, într-una fiind amenajat un mic muzeu în care au fost expuse odoarele mânăstirii, iar între anii 1954-1958 a fost consolidat întregul aşezământ monahal şi s-au introdus instalaţii de apă şi încălzire.
În pronaosul bisericii actuale se află două morminte: mormântul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, îngropat mai întâi la Târgovişte şi adus apoi la Arnota, după răscoala Seimenilor, şi mormântul lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab, fost oştean al lui Mihai Viteazul, căzut în timpul luptelor din Transilvania, duse alături de eroul de la Turda, înmormântat în anul 1604 la Alba-Iulia, rămăşitele lui pământeşti fiind aduse la Arnota în 1648.
Această frumoasă mânăstire, prin pictura, arhitectura şi sculptura sa, poate fi considerată unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice şi de artă religioasă din ţară.
După 1999 Arnota a devenit mânăstire de maici.