Maica noastră, Biserica

Important este să nu uităm că „ cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27). Atunci când nu ne mai bizuim pe forţele noastre începem să vedem lumea cu ochii lui Dumnezeu.
Ştim şi poate unii am săvârşit antrenamentul rânduit de Biserică prin postirea de fiecare miercuri şi vineri. Aceste zile de postire de peste an ne ţin mintea, inima şi voinţa treze. În aceste zile am păstrat în gânduri şi practică tot felul de reţete de post, încât nu mai pare monotonă, nici culinar, perioada aceasta. Postind şi cu sufletul nu numai cu trupul parcă deja ne prinde dorul de frumuseţea slujbelor pe care numai în acest post le putem întâlnii. Atât de frumoasă, caldă, intimă şi solemnă este Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite încât, deja simt dorul după această slujbă.
În înţelepciunea sa Biserica, luminată de Pedagogul Desăvârşit, ne aşează în faţă cununa ce ne aşteaptă la finalul postului. În această săptămână avem dezlegare la toate bucatele, atât miercurea cât şi vinerea, aşa cum se cuvine numai unui învingător. După ce gustăm din bucuria premiantului începem motivaţi antrenamentul bine gândit pentru a izbândii.
Pe acest drum nu suntem singuri, ci cu antrenorul şi învăţătorul nostru- Hristos, ale cărui învăţături generale ni le descoperă Evanghelia. Pentru îndrumări mai aproape de nevoile noastre, particulare, ne îndrumă prin duhovnic.
La final, bine antrenaţi de frumuseţea şi chiar de lungimea slujbelor, ne aşteaptă comuniunea cu campionii. Timpul petrecut în aşteptarea spovedaniei şi a împărtăşaniei este unul minunat dacă, îl percepem ca o petrecere cu oamenii care doresc să fie frumoşi. Suntem împreună cu alţi luptători pentru o umanitate mai frumoasă. După toate acestea, bucuria întălnirii cu Hristos cel Înviat şi Hristos din Sfânta Împărtăşanie, este cu adevărat o cunună ce nicicând nu a fost mai frumoasă ca anul acesta.
Câtă grijă are Hristos de noi şi ce învăţături frumoase ne dă!