Mai bine să suferi

O oiţă îndura multe de la celelalte vieţuitoare. Într-o zi merse şi se plânse lui Dumnezeu, care o ascultă cu multă bunăvoinţă şi-i zise?
- Bunătate de făptură! Văd bine că ţi-am dat puţine mijloace de apărare. E o nedreptete pe care voiesc să o înlătur. Vrei tu să-ţi crească gheare la picioare şi dinţi fioroşi în gură?   
- Oh, nu! zise oiţa. Nu vreau să mă asemăn vieţuitoarelor de pradă.
- Poate vrei să-ţi ascund un venin puternic sub dinţi?
- Ah! răspunse oiţa, vieţuitoarele veninoase sunt aşa de mult blestemate!
- Ei bine! Ce vrei atunci? Vrei să-ţi crească coarne mari în frunte şi să ai putere mai multă în gât?
- Nicidecum, Părinte Bun. Aş putea să ajung tot atât de colţată ca ţapul.
- Cu toate acestea, dacă vrei ca celelalte dobitoace să nu-ţi facă rău, trebuie să fii temută şi să poţi face şi tu rău altora.
- Ah!… Trebuie asta, zise oiţa gemând! Atunci Părinte Binefăcător, lasă-mă aşa cum sunt, pentru că puterea de a face rău cuiva, întărâtă pofta de a face. Mai bine sufăr răul decât să-l fac.
Dumnezeu binecuvântă oiţa. Şi ea de atunci nu s-a mai văitat.