Lupul şi cocorul

Odată, în junglă, trăia un lup foarte leneş. Lângă casa lui era un iaz. Multe animale treceau zilnic pe lângă casa lui şi ajungeau la iaz să bea apă. Lupul era mereu în căutare de hrană.
Într-o zi, lupul stătea pe lângă iaz sperând să pice ceva de mâncare. La un moment dat, lupul a zărit un taur mort: „Ah, ce noroc. Acum pot să mănânc cât vreau!”, a spus el şi a început să mestece cu poftă.
În timp ce se înfrupta, i-a venit în minte un gând: „Dacă un alt animal trece pe aici, îmi va cere să împărţim prada. Mai bine mănânc repede!”. Zis şi făcut.
Pentru că mânca în grabă, un os
i-a rămas blocat în gât. Lupul a încercat să scoată osul din gât, însă în zadar.
„Of, of, osul din gât mă doare rău. Ce să fac?”, se văita lupul. Dintr-odată, lupul şi-a amintit că lângă râu locuia un cocor.
Lupul s-a dus la cocor şi i-a spus: „Dragul meu cocor, am un os blocat în gât. Îţi ofer un cadou, dacă îmi vei scoate osul din gât cu ciocul tău lung.”
Cocorului i s-a făcut milă de lup şi i-a spus să deschidă gura larg, apoi i-a scos osul din gât lupului cu ciocul său.
„Vai, ce bine este acum!”, a spus lupul fericit.
„Acum, unde este cadoul meu?”, a întrebat cocorul.
„Ce cadou?”, a întrebat lupul, prefăcându-se că nu îşi mai aminteşte de promisiune.
„Ai spus că îmi vei oferi un cadou dacă îţi scot osul din gât!”.
„Nu ţi se pare că este un cadou faptul că ţi-ai băgat capul în gura mea şi ai scăpat cu viaţă? Puteam să îţi zdrobesc capul în timp ce ciocul tău era în gura mea”, a spus lupul nerecunoscător şi a plecat mai departe.