Lumeee, încotro?

Omului îi vine tare greu să schimbe planurile după voia şi grija lui Dumnezeu. Noi am vrea la fiecare pas, mai ales în necazuri, ca Dumnezeu să-şi schimbe planurile Sale cu noi, pentru ca nouă să ne fie iarăşi bine. Mereu am vrea să ne fie bine, să ne simţim confortabil în pielea noastră şi în propria viaţă! Nu vrem să fim curaţi, curajoşi, fermi, buni, sinceri dacă asta presupune să ieşim din zona noastră de confort! Am fi în stare de orice compromis pentru a păstra căldicelul în care ne place să vieţuim. „Nu sunt toţi oamenii aşa!” aţi putea spune. Aşa este! Sunt oameni, şi nu puţini, care refuză compromisurile, care aleg sau cel puţin se străduiesc să aleagă permanent adevărul, curăţia, sinceritatea, bunătatea, în ciuda ironiilor cu care li se scuipă în suflet, în ciuda faptului că „nu mai este la modă” să fii aşa, în ciuda faptului că „te vor călca toţi în picioare fiindcă eşti prost de bun!” sau „cei care acceptă compromisuri evoluează mai repede, în timp ce tu vei rămâne cu mult în urma lor, până când nu-i vei mai putea ajunge niciodată!”. Despre ce evoluţie vorbesc astfel de sfătuitori ai celor care aleg drumul drept? Unde vor să ajungă cei care dau mereu din coate şi calcă pe „cadavre” dacă trebuie? Unde se grăbeşte lumea aceasta?