Lumea creată

Taina existenţei noastre nu poate fi descifrată fără o cunoaştere clară a originii. Cunoscându-ne originea vom şti cu siguranţă şi care este sensul existenţei noastre pe acest pământ. Creaţie sau evoluţie? Origine raţională sau întâmplare? Aceste întrebări
şi dileme în acelaşi timp au fost în decursul istoriei preocupări vitale pentru teologi, dar şi pentru oamenii de ştiinţă. A cunoaşte începuturile existenţei noastre şi ale întregului Univers, înseamnă a descoperi în acelaşi timp şi sensul existenţei.
Dacă admitem întâmplarea ca fiind origine a vieţii atunci riscăm să ajungem fiinţe care nu îşi găsesc nici un rost în viaţă. Simplu, sensul depinde de origine.

Mărturii despre raţionalitatea lumii
În acest sens şi având în vedere dorinţa omului de argumente raţionale, este bine să ţinem seama şi de mărturiile pe care le aduc  oamenii de ştiinţă asupra raţionalităţii Universului. În mare parte, oamenii  de ştiinţă au recunoscut faptul că nu se poate vorbi de întâmplare în ceea ce  priveşte originea lumii. Ordinea şi armonia care există în cosmos constituie  o dovadă suficientă asupra facerii lumii. Chiar şi în viaţa zilnică putem
observa că întâmplarea nu duce nicidecum la ordine ci, dimpotrivă,  generează haos. Orice lucru, orice obiect ne face să gândim că înainte de  apariţia sa, cel care l-a făcut a avut un plan. Gândind cât se poate de simplu,  putem spune că dacă o casă necesită un plan bine gândit, Universul ca  locuinţă a noastră nu a putut apărea fără să fie gândit. Trecând de polemica existentă între cei care recunosc creaţia şi evoluţionişti şi ţinând seama de  mărturiile unora dintre oamenii de ştiinţă în privinţa raţionalităţii Universului  spunem că nu putem să nu recunoaştem faptul că lumea este creată de Dumnezeu.
Cea mai mică făptură, prin minunăţia pe care o reprezintă existenţa ei în sine, ne vorbeşte despre Dumnezeu. Un proverb japonez spune că, un înţelept trecând printr-o pădure i-a spus unui pom uscat să-i vorbească despre Dumnezeu, iar la ,,auzul” acestei cereri pomul a înflorit. Iată că printr-o privire atentă şi duhovnicească asupra lumii nu putem să nu observăm graiul dulce al făpturilor care vorbesc cu cea mai mare bucurie despre… Dumnezeu. Şi apoi, cum poate fi o sămânţă minusculă atât de ,,înţeleaptă” încât prin dezvoltatre să dea naştere la realităţi atât de frumoase? Tainic, lumea ne vorbeşte de originea ei care se constituie în Cuvântul şi Raţiunea creatoare: ,,Şi a zis Dumnezeu… „Dumnezeu a zis şi graiul Său s-a constituit în realităţile spirituale şi materiale, adică în făpturi. De asemenea cuvântul Său a devenit poruncă pe care întreaga creaţie o împlineşte. Nu putem ca noi să nu vedem cu ochii duhovniceşti Cuvântul creator care stă la originea tuturor făpturilor dar şi la originea omului. Dumnezeu, în marea Sa iubire a adus la existenţă fiinţele spirituale (îngerii), realităţile materiale şi omul ca sinteză între duh şi materie. Creaţia este o realitate fără de care nu putem concepe existenţa noastră, pentru că altfel nimic din ceea ce este făptură nu ar exista.