Leul şi oaia

Într-o buna zi, un leu bătrân aflat în căutarea hranei, când s-a apropiat de turma de oi, pur si simplu a rămas năuc – nu îi venea să-şi creadă ochilor! În mijlocul oilor se afla un leu tânăr şi viguros şi, ceea ce era şi mai uimitor, oile nu se temeau de el. Leul, hotărât să dezlege acest mister, uită complet de mâncare şi porni spre turmă…însă, pe măsură ce se apropia, mirarea lui creştea, pentru că leul cel tânăr alerga laolaltă cu oile. În cele din urma l-a prins şi l-a culcat la pământ. Leul cel tânăr, speriat, a început să plângă şi să-l roage pe atacator să-i dea drumul:
- Te rog, nu mă ucide, lasă-mă să mă duc la semenii mei!Atunci, leul cel bătrân l-a dus până la marginea unui lac din apropiere - a cărui apă era cristalină şi netulburată – şi l-a forţat să-şi privească chipul pe luciul apei. Leul cel tânăr tresări de uimire. Nu-i venea să creadă că acela era el. Înţelese imediat că nu seamănă cu restul turmei, dimpotrivă, este un leu tânăr şi puternic. Era atât de bucuros de descoperire, încât a răcnit atât de puternic, de a răsunat întreaga vale. Până atunci nu scosese nici un fel de răget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie. Atunci bătrânul leu i-a spus:- Munca mea s-a încheiat; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva să te întorci la turma în care ai crescut? Leul cel tânăr a râs şi i-a răspuns:
- Te rog să mă ierţi, dar pur şi simplu uitasem cine sunt. Îţi mulţumesc foarte mult că m-ai ajutat să-mi dau seama cine sunt cu adevărat! Dacă nu te întâlneam, m-aş fi purtat toată viaţa ca o biată oaie, fără să-mi cunosc puterile. Şi regele animalelor plecă mândru, netemător, fără să mai arunce nici măcar o privire înapoi, adâncindu-se în jungla plină de pericole.