Lectură în Postul Mare

În această perioadă a Postului Sfintelor Paşti suntem chemaţi să îndreptăm comportamentul sau atitudinea lui Adam cel vechi din noi.
Putem face acest lucru dacă evităm să dăm vina pe alţii pentru greşelile noastre, dacă recunoaştem şi ne plângem propriile păcate, dacă ne judecăm pe noi înşine în Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor şi a ne împărtăşi de iubirea sfântă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie.
Lectura cu tematică duhovnicească devin mijloace de pregătire pentru parcurgerea cu folos spiritual a Postului Paştelui.
Sfânta Scriptură este prima scriere pe care o recomandăm. Aceasta este fundamentul de la care se porneşte în lucrarea duhovnicească din Postul Mare, fiind, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, scrisoarea solemnă a lui Dumnezeu trimisă pe pământ. Sunt dumnezeieşti şi duhovniceşti cuvintele Scripturii şi pot să nască în sufletele noastre multă bucurie duhovnicească, spune Sfântul Ioan.
„Foame şi sete după Dumnezeu. Înţelesul şi folosul postului” (autor: Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României) cuprinde, aşa după cum se menţionează în titlu, mai multe învăţături referitoare la post.
Cartea urmăreşte trei direcţii principale: * mai bună cunoaştere a vechimii postului în istoria umanităţii şi în viaţa Bisericii; * sublinierea importanţei postului în pregătirea credincioşilor pentru marile sărbători ale Bisericii, mai ales pentru Sfintele Paşti; * redescoperire mai sigură a postului ca izvor de bucurie şi de sfinţire a vieţii creştine.
În acelaşi timp, această carte este o călăuză spirituală în urcuşul duhovnicesc interior al credincioşilor ortodocşi spre lumina Sfintelor Paşti, spre bucuria Învierii lui Hristos, întrucât acest urcuş este el însuşi înviere sau ridicare a omului din moartea şi mormântul păcatului ca existenţă posesivă şi egoistă, pentru a redobândi libertatea de a iubi pe Dumnezeu în rugăciune şi pe oameni în fapte bune.
„Scara raiului” (autor: Sfântul Ioan Scărarul) această carte este practic un manual duhovnicesc care are drept scop călăuzirea omului spre viaţa veşnică. Chiar dacă au fost redactate pentru a îndrepta monahii spre o îngerească vieţuire, învăţăturile sfântului pot îndruma viaţa oricărui creştin spre Împărăţia cerurilor. Lucrarea a fost alcătuită la cererea egumenului Ioan al Mănăstirii Raith, aflată la 97 km de Mănăstirea Sinai, lângă Marea Roşie.
Acesta s-a adresat Sfântului Ioan Scărarul rugându-l să aştearnă ca un adevărat mare învăţător, fără preget şi în chip limpede pe hârtie, după o bună rânduială, datoriile vieţii călugăreşti, spre mântuirea celor ce au ales această îngerească vieţuire care să le fie ca o scară rezemată pe porţile cerului, care să-i urce pe cei ce voiesc, nevătămaţi şi fără păgubire, ajutându-i să treacă neîmpiedicaţi peste duhurile răului şi peste stăpânitorii lumeşti ai întunericului şi peste căpeteniile văzduhului.
Opera este alcătuită de smeritul monah în 30 de cuvinte, fiecare cuvânt reprezentând câte o treaptă în dobândirea mântuirii. Opera integrală poate fi găsită în vol. 9 al Filocaliei româneşti, în traducerea Părintelui Dumitru Stăniloae.
„Printre Sfinţii Părinţi care au scris despre post, Sfântul Vasile cel Mare este cel care a învăţat în chip neîntrecut despre nevoia de vindecare şi întărire a firii omeneşti. La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a apărut broşura „Despre post”. Omiliile Sfântului Vasile despre această practică a cumpătării, precum şi cele împotriva patimii beţiei, ne arată numeroasele foloase ale ascezei: împăcarea cu Dumnezeu, tămăduirea de patimi şi de suferinţe, sfinţirea cugetului, a cuvântului şi a simţirii şi, nu în ultimul rând, restabilirea comuniunii cu semenii.