La mulți ani, de ziua femeii!

Nu este nicio greșeală! E ziua femeii, a femeii creștine! Nu este 8 Martie, dar este duminica mironosițelor, curajoaselor, devotatelor, credincioaselor mironosițe. Am spus în mai multe rânduri de ce li se recunosc aceste calități. Astăzi vreau să vorbim despre ele altfel. Și anul acesta, ca de mulți ani încoace, am auzit de 8 martie cum femeile au considerat că își pot permite ca „măcar de ziua lor” să facă orice le trece prin minte. Și televiziunile au fost pline de delirul zilei. Și anul acesta, ca în fiecare an de aproape 2000 de ani, Biserica cinstește femeile mironosițe. Ni se spune că în aceste zile nu ni se mai cer sacrificiile martirilor creștini din primele veacuri ori ale celor din veacul comunist. Ni se cer însă altfel de sacrificii, de care, tocmai pentru că nu suntem opriți de la ele, tocmai pentru că avem libertate, foarte puțini mai suntem capabili. Femeii creștine i se cere să renunțe la egoismul exclusivist al unei cariere, care scoate din calcul nașterea de prunci, ori reduce considerabil numărul, până la unu singur, al celor care sunt născuți într-o familie. Femeii i se cere să renunțe la veșmintele din trend și să se împodobească cu decență, să-și pună în evidență trăsăturile cu smerenie și blândețe.
Femeii i se cere să renunțe la timpul petrecut pentru ea doar cu ea, pentru a fi, cu „program non-stop”, oricând e nevoie, încurajare și susținere pentru soț, medic de gardă, CD cu povești și cântece de leagăn, prieten desăvârșit – deținător sigur al celor mai mari secrete ale copiilor ei, bucătăreasa fără simbrie, batistă interminabilă pentru orice fel de lacrimi ale copiilor ... Lista ar putea continua. Un copil spunea cândva ceva minunat: „Mama mea își petrece jumătate din timp pregătindu-ne hainele pentru școală, gătindu-ne și ajutându-ne la teme, jumătate din timp este la serviciu, iar jumătate din timp îl petrece jucându-se cu noi.” ... Probabil că o mamă este singura deținătoare a trei jumătăți de timp în decursul a 24 de ore.