„La început a fost Cuvântul …

„…toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”(Ioan 1, 1-3). Cuvântul a fost dintru început creator şi El stă la originea întregii creaţii şi de aceea este sămânţă pentru că rodeşte. Cuvântul, a doua Persoană a Sfintei Treimi, S-a făcut om pentru ca pe om să-l readucă la demnitatea pentru care Dumnezeu l-a aşezat în viaţă. Oricât ne-am strădui, nu putem alege cuvinte în stare să redea măreţia Cuvântului şi iată, prin urmare cât de important este cuvântul omenesc şi când, cum şi cui îl rosteşti. Parcă te şi cutremuri când te gândeşti că acesta este icoană a cuvântului divin. „Avva, spune-mi un cuvânt!” – aşa se adresau ucenicii bătrânilor îmbunătăţiţi sau întrebau pur şi simplu „cum să mă mântuiesc?”, socotind că înţelepciunea Avvei dobândită prin experienţă îndelungată avea puterea de a transmite acel cuvânt plin de sens, deci mântuitor. De asemenea părintele duhovnicesc ştia că acel cuvânt pe care îl va spune poate fi mântuitor, dar poate provoca şi sminteală şi de aceea, deşi dobândiseră înţelepciunea cea duhovnicească prin cercare, părinţii duhovniceşti preferau să vorbească despre curăţarea de patimi şi dobândirea virtuţilor mai degrabă decât despre adevăruri teologice înalte. Nu pentru că n-ar fi ştiut, ci pentru că ştiau că o învăţătură despre purificarea de patimi este mai de folos ucenicului care întreba şi că, pe de altă parte, mândria este o patimă subţire care poate doborî chiar şi mintea cea mai înaintată în vieţuire. Aveau, altfel spus, pe lângă virtutea înţelepciunii şi pe cea a smereniei. De aceea cuvintele lor sunt şi astăzi la fel de vii, de hrănitoare şi deopotrivă creatoare, iar noi s-ar cuveni să luăm seama mai degrabă la acestea decât la semănătorii de cuvinte lipsite de sens, cuvinte care nu numai că nu hrănesc, dar provocă de regulă boli incurabile ale minţii şi ale sufletului. Puteţi gusta din cuvintele deosebite ale părinţilor îmbunătăţiţi, dar şi din experienţa lor, citind PATERICUL EGIPTEAN – sămânţă bună în mintea şi în inima celui care vrea să rodească pe calea mântuirii.