Istoria tiparului la Râmnicu Vâlcea

Prima tipografie de la Râmnic, ctitorită în anul 1705, a fost cea a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Episcopul Râmnicului-Noul Severin (1705-1708). Mai înainte de a fi hirotonit episcop, în anul 1694, Sfântul Antim a înfiinţat la Mănăstirea Snagov, cu ajutorul domnitorului, o tiparniţă, cu imprimare în limbile română, greacă şi arabă. Când a plecat la Râmnic, fiind hirotonit episcop, sfântul a luat cu sine o parte din tiparniţa de la Snagov, pe care a instalat-o la Episcopie.
Cu tiparniţa adusă de la Mănăstirea Snagov, Sfântul Antim a tipărit primele cărţi bisericeşti în limba greacă: Antologhion (Floarea Darurilor), Evanghelia, Tomul Bucuriei şi Evhologhion (1705), apoi Cuvânt panegiric la Sfântul Nicolae, scris de Sfântul Radu Brâncoveanu, Slujba Născătoarei de Dumnezeu şi Cuvânt la Patima Domnului, scris de Gheorghe Maiota (1706). Tot în anul 1706 apare Molitfelnicul, în limba română, traducere a celei dintâi cărţi în limba bulgară, anume Kiriacodromionul, tipărită de Sfântul Ierarh Sofronie de Vraţa, ajutat de Mitropolitul Dositei al Ungrovlahiei.
În anul 1724, Episcopul Damaschin Voinescu (1708-1725), unul dintre făuritorii limbii literare româneşti, a înfiinţat o nouă tiparniţă la Râmnic, în care a tipărit Ceaslovul şi Învăţătura despre şapte Taine (1724), apoi Psaltirea (1725). Până la sfârşitul vieţii, Episcopul Damaschin s-a ostenit cu traducerea în româneşte a tuturor cărţilor de slujbă, dar nu a mai apucat să le tipărească, ci le-a lăsat moştenire în formă de manuscris.
În anul 1726, prin osteneala ieromonahului Ştefan, numit apoi episcop al Râmnicului, a văzut lumina tiparului Întâia învăţătură pentru tineri, în limba română şi slavonă, care constituie primul abecedar din Ţara Românească. Această lucrare este cel de-al treilea abecedar din ţara noastră, după cel grecesc, apărut la Iaşi (1651), şi cel de la Alba Iulia (1699).
Între anii 1730-1734, prin osteneala Episcopului Inochentie (1727-1735), care a desfăşurat o bogată activitate culturală, imprimând o parte însemnată din traducerile Episcopului Damaschin Voinescu, au fost tipărite cărţi precum Molitfelnicul, Ceaslovul, Triodul, Liturghierul şi Catavasierul. Spre deosebire de cărţile tipărite până acum, acestea din urmă au fost răspândite şi în Ardeal şi Banat.
Între anii 1737-1748, în vremea Episcopului Climent (1735-1749), la tipografia din Râmnic văd lumina tiparului numeroase cărţi de slujbă, precum: Antologhionul, Octoihul, Penticostarul, Ceaslovul, Evanghelia, Psaltirea, Acatistierul, Apostolul, Catavasierul, Liturghierul, Cazania etc.
Episcopul Grigorie Socoteanu (1749-1764) a continuat activitatea tipografică a înaintaşilor săi, tipărind mai multe cărţi liturgice şi de zidire sufletească. La rândul său, Episcopul Partenie (1764-1771) a tradus Sfânta Liturghie din limba greacă şi a tipărit alte noi cărţi liturgice. Episcopul Chesarie (1773-1780) a tradus şi tipărit numeroase cărţi de slujbă, cele mai de seamă dintre acestea fiind însă Mineiele pe cele doisprezece luni, tălmăcite într-o limbă îndreptată. În vremea sa au fost tipărite primele şase volume, în timp ce ultimele şase au văzut lumina tiparului între anii 1780-1792, în vremea Episcopului Filaret, urmaşul său.
În anul 1860, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (1850-1868) a înfiinţat la Râmnicu Vâlcea o tipografie proprie şi a tipărit importante şi numeroase cărţi de slujbă şi de învăţătură bisericească. Fiind singura tiparniţă din regiune, la 26 ianuarie 1867, cu un an înainte de moartea sa, Sfântul Ierarh Calinic a donat tipografia, cu tot inventarul acesteia şi cărţile aflate în depozit, oraşului Râmnicu Vâlcea, cu îndatorirea ca veniturile obţinute să fie folosite în folosul comunităţii, astfel: o jumătate pentru întreţinerea Schitului Frăsinei, iar cealaltă jumătate pentru întreţinerea şcolilor din Râmnic, a studenţilor săraci şi a Seminarului Teologic.