Întrebări pe calea către Împărăţie

Omul este o fiinţă care întreabă şi se întreabă pe sine însuşi. Caută răspunsuri în adâncul inimii, în cărţi sau în înţelepciunea celor din jur. Chestionările asupra propriei conştiinţe pot fi întrebări ziditoare, întrebări care să ne scoată din amorţeala şi rutina vieţii cotidiene. Cei care „au timp” îl roagă pe Dumnezeu, în rugăciunile dimineţii, ca El să facă voia Sa în viaţa lor. Dacă l-am lăsa pe Dumnezeu să lucreze în viaţa noastră totul ar fi minunat. Dar nu o facem şi de multe ori uităm de acest lucru, de altfel esenţial pentru un creştin. De aceea este bine ca, din când în când, în taina rugăciunii să îl întrebăm pe Bunul Dumnezeu despre noi. O putem face cu Sfânta Evanghelie în faţă, cu Predica de pe munte înaintea minţii, acolo unde Domnul Hristos ne îndeamnă la iubirea vrăjmaşilor. „Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” (Matei 5, 44). Greu cuvânt, grea cruce şi grea poruncă ne dă Domnul Hristos. Imposibil de dus pentru un om, însă cu putinţă de împlinit dacă ne luăm crucea împreună cu Hristos. Iată o întrebare profundă, o temă de meditat: îmi iubesc eu vrăjmaşul? Desigur, că mai întâi este bine să mă întreb astfel referitor la prieteni, la cei apropiaţi, iar dacă şi acolo este de lucrat să nu preget. Cred că majoritatea dintre noi avem mult de lucrat, cel puţin la iubirea vrăjmaşilor. Smerenia, multa smerenie pe care ne-o dă ca exemplu Însuşi Hristos, este un mijloc esenţial de împlinire a cuvântului Său. Şi, lucru foarte important, dacă vom reuşi să manifestăm iubirea faţă de unul dintre vrăjmaşii noştri, atunci el va dispărea din rândul duşmanilor şi se va adăuga la prieteni lărgind astfel cercul candidaţilor la Rai!