Înţelepciune…

 Nu a trecut mult timp de când Bucuria Bucuriilor a intrat în casele noastre. Am fost cu toţii martori la strigătul îngerului prin care ne-a vestit „Pace pe pământ, şi între oamnei bună voie”. Ştim prea bine câtă bucurie este în sufletele noastre dată de speranţa reînnoirii fiecărei vieţi prin Naşterea Domnului.
Şi, pentru că timpul zboară ca un fugar parcă cu sufletul la gură, am ajuns din nou, un timp mult aşteptat de noi toţi creştinii, timpul lui „Hristos a înviat!”
Şi ce poate fi mai frumos decât în  aerul de primăvară, în vremea glasului clopotelor din noapte şi a ciripitului de păsărele să rosteşti cu mic, cu mare şi să-l slăveşti pe Domnul cu nimic mai frumosul şi mai înălţătorul  salut pur: „Hristos a înviat!”
Este o mare bucurie că încă, în lumea neomodernă în care alergăm, vezi oamenii gătiţi mergând la biserică, îi auzi că au fost  la spovedit şi împărtăşit şi că se feresc de a mânca „de dulce”.  Iar că pentru toate astea îi mulţumesc Domnului. Este o bucurie  şi a lui Iisus când vede că în fiecare an ne pregătim pentru Învierea Lui. Bucurie pe care ne-o arată prin însăşi miracolul Învierii Lui celei de a treia zi aducând de fiecare dată „Pace vouă”.
Pace de mult şi de toţi aşteptată. Prin învierea Lui temerile şi îndoielile noastre sunt vindecate, iar el rămâne cu noi zi de zi pentru că am învăţat să deschidem uşa la care el bate întinzându-ne  mâna spre mântuire.

Maica Domnului, … mironosiţele
În  clipele premergătoare Sfintei Sale Învieri şi după aceasta a fost mereu înconjurat de Preabuna şi Sfânta Sa mamă şi de femeile care i-au fost devotate. El mereu a respectat şi a salutat prezenţa femeilor printre ascultătorii învăţăturilor Sale. Deşi erau considerate inferioare bărbatului şi supuse acestuia, Iisus, prin puterea cuvântului său le-a ridicat şi le-a făcut egale bărbatului. Mereu a respectat truda şi sudoarea femeii lăsându-le să-I stea în preajmă şi, mai mult decât atât s-a arătat milos şi înţelegător faţă de multele suferinţe ale acestora.
Prin iubirea şi dăruirea lor ele au fost cele care i-au fost aproape pe drumul greu al Golgotei. Au fost mai curajoase decât Apostolii când era prin de răni şi vânătăi. Au plâns alături simţindu-I durerea aşa cum numai o mamă poate simţi. Iar imaginea de la picioarele crucii este durerea nepătrunsă pe care o poate simţi femeia pentru tot ceea ce înseamnă iubire şi devotament matern.
Ca drept răsplată pentru suferinţele prin care au trecut pentru Mântuitor tot ele, femeile, sunt cele care, venite cele dintâi la mormântul Domnului, au dus vestea Învierii Lui. Este o bucurie care, pot spune, s-a transmis mamelor. După suferinţa din timpul chinurilor facerii bucuria este nemăsurată  ştergând lacrimile pricinuite de durere.
Devotament, dăruire, iubire, înţelepciune, răbdare toate acestea sunt virtuţile cu care femeia, mama este înzestrată. Sunt soţii şi mame devotate indiferent de greutăţile prin care trec în viaţă. Plâng şi se plâng, dar drept răsplată au mângâierea lui Iisus trimisă în lume prin „soarele ceresc”.  Ele ştiu că orice durere este urmată de pace şi linişte. Ele ştiu că ruga lor nu este în zadar. Ele simt puterea Domnului mai mult decât oricine şi orice pe lume.
Prin Fecioara Maria, femeia este înălţată la demnitatea de a fi trimisa Domnului pe acest pământ, icoană vie a iubirii eterne, devotate, pure.
Mamele nu cer în schimb nimic decât „Pace vouă” pentru „Adevărata Înviere”.