Îngerul Siloamului. Teologia mistagogică a Aghiasmei mari

Între noile apariţii la Editura Andreiana a Arhiepiscopiei Sibiului se află şi lucrarea „Îngerul Siloamului. Teologia mistagogică a Aghiasmei mari” de Dumitru Megheşan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea.
Părintele profesor dr. Dumitru Megheşan aduce în faţa noastră o carte deosebit de interesantă. Ea se prezintă ca o noutate excepţională ce se înscrie în tendinţa de a întinde punţi între teologie, pe de o parte, şi oamenii de ştiinţă, pe de altă parte.
Conştient că trăim într-o lume tehnicizată şi informatizată la un nivel foarte ridicat, autorul acestei cărţi consideră că nu ne putem autoizola faţă de cei ce nu gândesc ca noi, ci e necesară o conlucrare interdisciplinară, care ar putea revigora discursul dintre teologie şi ştiinţă.
Această preocupare este deosebit de benefică pentru ambele domenii, oferind reale posibilităţi de coborâre din propriile turnuri de autoizolare. A te raporta la rezultatele fizicii moderne este deosebit de interesant pentru cei care se ocupă de domeniul teologiei.
Teologul nu acceptă orice îi spune ştiinţa, ci, într-un discernământ fidel tradiţiei Bisericii dintotdeauna, el va folosi rezultatele ştiinţei pentru a face mai demne de crezare adevărurile de credinţă.

Teologia ortodoxă şi raportul cu ştiinţa
Aceste punţi sunt folosite de autorul acestei cărţi pentru a arăta specificul teologiei ortodoxe în ceea ce priveşte raportul dintre ştiinţă şi credinţă. În Răsăritul Ortodox nu a existat niciodată un conflict iremediabil între raţiune şi credinţă, cum a fost cazul în Apusul Europei unde au existat perioade de timp în care credinţa a dominat ştiinţa, raţiunea şi filosofia sau altele, sau în care preocupările raţionale au dominat credinţa.
Materia, în crezul Bisericii Ortodoxe, nu este rea, fiindcă e chemată să se sfinţească prin acţiunea Darurilor Duhului Sfânt.
Lucrarea pe care ne-o oferă Părintele Dumitru Megheşan ne ajută să înţelegem posibilitatea ca materia să fie iluminată, fiindcă ea poartă în straturile ei profunde puteri speciale, pe care Dumnezeu, ca şi creator, le-a pus în aceasta. Aceste puteri sunt un fel de luminiţe a căror lumină s-a diminuat prin păcatele oamenilor şi care se reaprind şi luminează în mod special materia.

Aghiasma mare, materie şi spirit
Slujba Aghiasmei mari oferă autorului posibilitatea de a aborda o privire atentă în profunzimile materiei şi de a observa frumuseţea şi armonia superbă care se află în părţile atomice şi subatomice din materie, respectiv din apă.
Tot în legătură cu frumuseţea armonică şi realităţile tainice din materie, Părintele Dumitru Megheşan susţine că materia rezultată din închegarea energiilor care provin de la Dumnezeu, ca Inteligenţă cosmică supremă, posedă, în acest sens, o memorie deosebită.
Această idee teologică nu este împotriva concepţiilor moderne ale oamenilor de ştiinţă. Aceştia vorbesc de o potenţialitate cosmică în ceea ce priveşte originea materiei, neexcluzând şi o prezenţă divină, chiar într-o modalitate dificil de explicat.
Nu crucea dintr-un metal oarecare sau busuiocul sfinţesc apa, ci acţiunea energiilor Duhului Sfânt invocate prin epicleza specială cu această ocazie. Impulsul spiritual pe care îl primeşte apa prin această sfinţire se leagă de evenimentul care s-a petrecut în vremea aceea între malurile Iordanului.
Ultima parte din lucrarea prezentă este dedicată explicaţiei mistagogice a slujbei Aghiasmei mari.