Includerea cântării bizantine în Patrimoniul UNESCO

Preafericitul Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei, a spus despre includerea cântării bizantine în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO că este o „decizie reper”.
Declaraţia a fost oferită în cadrul întâlnirii de săptămâna trecută cu membrii Federaţiei Asociaţiilor Psalţilor Greci organizată la Atena.
Hotărârea de a include cântarea bizantină în patrimoniul UNESCO a fost adoptată în cadrul întrunirii Comitetul interguvernamental pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial desfăşurată la Bogota, Columbia, în perioada 9-14 decembrie 2019.
Născută la începutul creştinismului, cântarea bizantină, un gen muzical unic transmis de Biserica Ortodoxă, a supravieţuit până în zilele noastre, ceea ce a condus la includerea sa pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO.
Bazându-se pe tradiţiile muzicale din Balcani şi din estul Mediteranei unde se întindea Imperiul Bizantin, „cântarea bizantină” sau „arta psaltică”, exclusiv vocală (a capella) şi monofonică, însoţeşte textele liturgice.
Această cântare a creştinilor din Imperiul Roman de Răsărit este codificată în opt moduri sau tonuri. Este vorba despre o muzică fără modulare armonică, cu un cadru modal fix, spre deosebire de sistemul tonal actual al muzicii occidentale bazat în principal pe cele două moduri, major şi minor.
Pentru a pune în valoare textele biblice, cântarea bizantină a fost dezvoltată mai ales după secolul al III-lea în Imperiul Bizantin, înainte de a atinge apogeul între secolele al XIII-lea şi al XV-lea.