Iisus Hristos, lumina lumii şi îndumnezeitorul omului

Editura BASILICA a Patriarhiei Române a publicat recent cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, cartea Iisus Hristos, lumina lumii şi îndumnezeitorul omului, în cadrul Colecţiei „Dumitru Stăniloae - OPERE COMPLETE”.
„Teologia ortodoxă este esenţialmente o teologie a luminii pentru că însuşi „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1, 5). De aceea, în cartea de faţă, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae foloseşte în mod precumpănitor un limbaj al luminii, tâlcuind mari teme ale gândirii teologice şi trăirii duhovniceşti ortodoxe din această inedită perspectivă. Astfel, înţelegem că „tot ce există este lumină”. Depăşind treptele luminii create - fie că este vorba de cea fizică, fie de cea iradiind din înţelesurile lucrurilor-, omul sporit duhovniceşte poate ajunge să străvadă, cu ajutorul luminii sesizante a minţii, dăruite lui prin însuşi faptul creării sale, chiar existenţa luminii celei necreate. Se împlineşte, astfel, tainic, cuvântul Psalmistului, care spune: „întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 35,9).
De altfel, chiar omul şi lumea sunt deopotrivă taine şi lumini, în măsura în care rămân în Dumnezeu. Doar statornicite în El lumea şi omul îşi dezvăluie înţelesurile, rosturile lor înalte şi netrecătoare, de Dumnezeu rânduite din veşnicie. De aceea, orice încercare de a le devaloriza punându-le sub semnul absurdului este neavenită. Absurdul, ne previne Părintele Dumitru Stăniloae, citând nume celebre de promotori ai acestei viziuni profund negative, nu este o contestare doar a oricărei finalităţi în creaţie, în lume, ci a înseşi temeiurilor binelui, izvorâtor din iubire, deoarece absurdul înseamnă biruinţa nonsensului, a noncomuniunii, deci a întunericului şi a morţii. Binele, însă, este indisolubil legat de lumină, de sensul creator nepieritor, de bucuria comuniunii, după cum arată Sfântul Evanghelist Ioan: „oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel ce lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.” (Ioan 3,20-21). Dar, a vorbi despre atotprezenţa luminii, despre binele pururi ziditor, înseamnă de fapt a vorbi despre necuprinsa şi mântuitoarea iubire dumnezeiască, adică despre însuşi Creatorul a toate, „pentru că Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8).
Fiind „Lumina lumii” (Ioan 8, 12), Fiul şi Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, adică Hristos Domnul, a făcut şi din cuvântul omenesc un purtător al luminii, al vieţii, după propriul Său chip: „întru El era viaţă, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1,4). De aceea, spune Părintele Dumitru Stăniloae, învăţăturile lui Hristos sunt lumină, Biserica însăşi este lumină. Toate îşi primesc lumina din strălucirea învierii Domnului şi toată firea zidită, cea văzută, năzuieşte să fie îmbrăcată în lumina neapusă după obşteasca înviere. Şi, pentru că o adevărată mistică a luminii dumnezeieşti a Preasfintei Treimi o aflăm mai ales în scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog, Părintele Dumitru Stăniloae încheie acest volum printr-o admirabilă tâlcuire a inegalabilelor Imne ale dragostei dumnezeieşti, traduse în limba română, cu ani în urmă, tot de dânsul. Din acestea vedem bine, însă, că primirea în lumină nu este necondiţionată, ci se câştigă prin nevoinţă, prin încordata şi continua strădanie spirituală a celui credincios: „Pe cât mă curăţesc, pe atât mă şi luminez” (Imne, 9). De aceea, şi Părintele Dumitru Stăniloae întăreşte: „Numai în cei uniţi prin Botez şi Sânta împărtăşire cu Hristos Se arată El ca lumină, dacă folosesc puterea Lui pentru a se ridica din patimile ce-i atrag spre lume. Mistica ortodoxă nu este numai o mistică a luminii, ci şi o mistică hrănită de Sfintele Taine. Aşadar, cu sporită bucurie binecuvântăm acum prima editare a acestei atât de luminoase cărţi a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae într-o editură bisericească, spre folosul vieţii duhovniceşti a clerului, monahilor şi credincioşilor mireni” (Cuvânt înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel)