Haină curată pentru suflet

În preajma marilor sărbători, şi cu precădere vorbim aici de sărbătorile de iarnă, oraşele, satele şi oamenii care trăiesc în acestea se îmbracă în ,,haine de sărbătoare”. Fiecare doreşte să fie cât mai gătit, casa lui să fie îngrijită, curată pentru a respecta sărbătoarea. Este firesc, şi a fost dintotdeauna, ca omul să se pregătească pentru a întâmpina bine şi frumos o sărbătoare. Însă, din păcate, pregătirile pentru marile sărbători devin pe zi ce trece tot mai lipsite de ,,duh”, întrucât acestea au în vedere doar aspectul material al sărbătorii. Dincolo de faptul că acesta ar trebui să fie un aspect secundar, prea puţini sunt cei care simt într-adevăr semnificaţia spirituală a sărbătorii. Ne înghesuim cu toţii în magazine pentru a procura din timp lucrurile necesare unei sărbători pe cinste. Ne veselim, chefuim şi ne bucurăm că avem pe masă mâncare din belşug şi că prin urmare putem spune şi noi că sărbătorim. Nu puţini sunt cei care, dacă sunt întrebaţi ce sărbătoresc de Crăciun, nu ştiu să răspundă. Acestea sunt paradoxuri care ţin şi de cultură, dar în primul rând de capacitatea „credinciosului” de a trăi autentic credinţa în Hristos. Zilele trecute am aflat de la un prieten de paradoxul care a făcut ca un ateu declarat să îşi sărbătorească onomastica de … Sfinţii Arhangheli, doar pentru că poartă numele Sfântului Arhanghel Mihail. La întrebarea „de ce îţi serbezi onomastica?” acesta a spus că „aşa se face!”. Omul superficial nu are nevoie de o motivaţie temeinică pentru a chefui, pentru a se distra, cu atât mai mult cu cât aceasta ar trebui să fie una duhovnicească şi să cuprindă şi pregătirea spirituală necesară.  
Suntem în Postul Naşterii Domnului care ne pregăteşte duhovniceşte pentru marea sărbătoare care vine. Ieşind din specificul liturgic al acestei binecuvântate perioade, este bine să ne amintim de una din cântările Postului Mare, care spune aşa: ,,Cămara Ta Mântuitorul meu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină şi mă miluieşte”.

Haina sufletului… şi bucuria Naşterii Domnului
Fiecare post rânduit în cursul anului bisericesc are tocmai acest rol de a procura haină pentru suflet. De fapt haina sufletului devine îmbrăcăminte pentru om în întregul lui, pentru că sufletul înveşmântează şi trupul, după cum este el, în întuneric sau lumină. Pentru că este destul de greu să găsim o haină pentru suflet, Dumnezeu ne-a venit în ajutor şi ne-a dăruit ceva de nepreţuit: Taina Spovedaniei care îl spală pe credinciosul care se căieşte de toate păcatele. Podoaba oricărei sărbători este minunată şi aceasta este o podoabă harică născătoare de bucurii duhovniceşti. Avem haină de sărbătoare într-adevăr? Câţi dintre noi am gustat din belşugul duhovnicesc care încarcă aceste sărbători? Dacă nu avem îmbrăcămintea duhovnicească a sufletelor noastre curăţată de orice murdărie, putem să îi cerem Domnului să ne lumineze haina pe care noi am întunecat-o prin faptele săvârşite. Şi lumina va veni dacă a noastră cerere este sinceră, pentru că Domnul Hristos a spus: ,,cereţi şi vi se va da!”. Asemenea Învierii Domnului cea aducătoare de lumină, şi Naşterea Domnului ne luminează duhovniceşte sufletele pentru că îl aduce în inimile noastre pe Cel care S-a născut pentru mântuirea noastră şi  pentru ca noi să ne putem naşte din nou la o viaţă curată şi luminată. ,,Hristos se naşte slăviţi-L! Hristos din ceruri întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare că S-a preaslăvit!”. Veselia autentică a acestei sărbători este duhovnicească şi sufletul se bucură atunci când este îmbrăcat în haina luminoasă a virtuţilor.