Fuga după veșnicie

Din ce în ce mai multă lume aleargă după veșnicie. Unii se străduiesc să fabrice lucruri trainice care să păstreze memoria vie a celor ce le-au realizat și după ce ei nu vor mai fi în această lume. Alții educă generații pentru ca să rămână în memoria lor vie. Sunt unii care scriu cărți memorabile tocmai pentru ca ideile lor să prindă viață în cei ce le vor citi peste veacuri. Mulți oameni de știință fac descoperiri epocale pentru ca acestea să le poarte numele și când ei vor murii.
Medicina caută soluții să păstreze chiar omul în trup veșnic viu. Se luptă să descopere tratamente pentru orice boală și orice suferință. Se caută soluții pentru înlăturarea procesului de îmbătrânire sau, pentru reabilitarea procesului de regenerare a organelor (cu celulele stem, de exemplu). Se investește mult în realizarea de transplanturi de organe doar, doar vom reuși să trăim veșnic.
Adevărul este că mai devreme sau mai târziu toți plecăm din lumea materială. Iar în memoria urmașilor rămânem, puțin și din ce în ce mai puțini, dintre cei care depun cu osârdie eforturi în felul enumerat mai sus. Așadar dorul după veșnicie nu poate fi satisfăcut în modurile enumerate deja în care mulți căutăm să ne integrăm.
Pentru că este greu să mai faci ceva dacă nu ai perspectiva unui viitor. Fiindcă fiecare dorim să trăim cumva și mâine, ne întrebăm cum să ne însușim viața veșnică măcar pentru o parte din noi dacă nu cumva pentru întreaga noastră ființă.
„Aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 3)
Cel care a zidit ființa umană cu toate nevoile ei ne dăruiește și ne descoperă soluția. Cunoscându-L pe Dumnezeu știm totul, și cauza bolilor, și modul de vindecare al lor, și adevăruri încă neînțelese de oameni care dezvăluindu-le celorlalți putem rămâne celebrii peste generații. Trist, dar adevărat, unii caută toate acestea fără Dumnezeu sau în afara Lui, de parcă poate fi ceva în afara Lui. Dumnezeu se descoperă tuturor dar nu se impune nimănui. Cel care vrea să Îl cunoască devine veșnic, indiferent dacă este intelectual sau muncitor. Au fost intelectuali ce au rămas anonimi fiindcă nu au cunoscut Adevărul căutându-l unde nu poate exista, după cum au fost oameni simpli care au rămas vii în memoria posterității pentru că L-au cunoscut pe Dumnezeu. Toți sfinții ne demonstrează că aceasta este calea pe care poate merge oricine spre veșnicie. Chiar unii dintre ei au trupurile intacte și plăcut mirositoare, ca ale unei persoane ce investește mult în îngrijirea sa trupească, deși unii dintre ei s-au mutat la cele veșnice de mii de anii.
Hristos, profesorul desăvârșit, vine în mijlocul nostru prin glasul Sfintei Evanghelii să ne dea rețeta viabilă pentru veșnicie.