Femeia

Trăim fiecare zi între femeia creştină şi cea necreştină, între Eva dintâi şi Eva cea nouă – Maica Domnului. Lumea aceasta este plină de ambele feluri de femei: unele care, din ignoranţă ori din răutate, trag omenirea în jos, şi altele care, din credinţă şi din dragoste, ridică omenirea spre înveşnicire. Fiecare femeie are libertatea de alege ce fel de Evă doreşte să fie. Fiecare femeie are însă posibilitatea să se înveşmânteze cu bunătate, răbdare, credinţă, naşterea lumii acesteia din sânul ei. Orice femeie care îngrijeşte darurile primite de la Dumnezeu şi care consimte să îşi supună voia şi ambiţiile IUBIRII, este o tămăduitoare a lumii în care trăim. Bărbaţii nu pot da naştere unei noi vieţi. Prin raţiunea, inteligenţa, hărnicia şi dragostea lor pot îngriji viaţa. Dar numai femeia este cea care poate naşte fii lumii acesteia. Câte femei conştientizează că au fost dăruite cu un har ce numai lui Dumnezeu îi mai aparţine: acela de a da viaţă? Câţi oameni stau să se gândească la faptul că, prin naştere, femeia este atât de aproape de Creator? Câte femei aleg această şansă de a se asemăna lui Dumnezeu?