Este util omului să câştige lumea întreagă

Viaţa unui bun creştin este simplă şi frumoasă. Simplă este pentru că Bunul Dumnezeu este simplu şi cu siguranţă nu poate fi cineva mai frumos decât El.
În lume viaţa se complică numai din pricina felului sofisticat al omului de a privi realitatea. Uneori, suntem prea mândri şi vrem să cuprindem în cutiuţa noastră de cleştar (creierul nostru) întreg universul, dar este imposibil. Cel care insistă constată cât de complicat este. Alteori, căutăm o altă soluţie la cursul firesc al existenţei şi este atât de greu să o găseşti, teribil de sofisticat.
Este totuşi adevărat că nu poţi să leneveşti. Avem nevoie să facem ceva! De frica eşecului, faţă de cele spirituale, ne afundăm în lucrări fizice, materiale până ne pierdem chiar pe noi înşine. Ciudat este că, fiecare dintre noi, apreciem la celălalt cum se comportă, mai mult decât cum arată sau ce are ca valori materiale. Poate că ne impresionează o persoană bogată, dar când trebuie să trăim, zi de zi, lângă cineva preferăm un om cu suflet bun. Cu toate acestea acordăm mult timp trupului nostru şi nevoilor materiale şi foarte puţin timp sufletului şi nevoilor acestuia.
Simplu şi firesc este să punem altfel scara valorilor, în primul rând să ne ocupăm de suflet: „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Cât de actuale sunt cuvintele Evangheliei! Simţim, cu toţii, că mai mare importanţă are sufletul, dar ne temem de lipsurile trupeşti sau, mai degrabă, ne temem că nu ştim cum să ne îngrijim de suflet.

Să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34)
Învăţătorul desăvârşit ne învaţă ce este de făcut. Iisus Hristos ne îndeamnă să ne luăm crucea şi să îi urmăm Lui. Când ne gândim la cruce parcă ne cuprinde un fior al suferinţelor. Dar tot El ne spune „jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (Matei 11, 30)
Câtă vreme nu fugim de greutăţile vieţii, ci căutăm să le depăşim este frumos. Crucea nu este altceva decât deschiderea spre iubirea noastră către tot omul, necondiţionat. Nu deschidem braţele spre o singură persoană (soţ sau soţie), nici spre un grup restrâns de oameni (familia noastră), ci spre toată creaţia. Privind un om cu braţele larg deschise spre a îmbrăţişa lumea întreagă vedem că seamănă cu o cruce.
Ce poate înfrumuseţa mai mult un suflet decât o dragoste necondiţionată şi neţărmurită. Nu poate fi un om mai frumos decât cel care iubeşte, curat, pe toţi cei de lângă el. Farmecul iubirii curate este că, divină fiind, pe cât o dăruieşti pe atât te face mai frumos şi mai bogat în iubire. Când dăruieşti din cele agonisite material sărăceşti, dar când dăruieşti iubire te îmbogăţeşti sufleteşte şi material. Cu adevărat, simplu şi frumos este să fii un bun creştin.