Esenţa purităţii

„Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la cereştile lăcaşuri, păzeşte şi după moarte nevătămat trupul tău, Sfinte; că tu cu curăţie şi cu cinstită viaţă fericite ai vieţuit, nespurcându-ţi trupul. Pentru aceasta cu îndrăzneală roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.”
(Troparul Sfântului Evdochim)

Această duminică, data de 31 iulie, aduce sărbătorirea Sfântului şi dreptului Evdochim. Troparul acestei zile explică foarte succint una dintre condiţiile esenţiale de existenţă ale Sfintelor Moaşte şi anume că sufletul Sfântului decedat, dar şi trupul trebuie să fie „fără de pată”. În profunzime, textul troparului dezvăluie faptul că însuşi Sfantul Evdochim a avut sufletul şi trupul curat când a părăsit această lume şi în consecinţă trupul este vrednic să nu se altereze.
Sfintele Moaşte sunt dovada vie a existenţei Sfinţilor, dar în acelaşi timp o bună metodă de comunicare cu Dumnezeu. În trupurile sau rămăşiţele nealterate ale Sfinţilor se oglindeşte bunătatea şi curăţenia sufletească şi, în acelaşi timp imaginea Tatălui. Datorită acestui lucru, închinarea la moaşte înseamnă închinare la Dumnezeu şi nu poate fi considerată idolatrizare. Când oamenii se închină moaştelor,nu doar comunică mai uşor cu Hristos, dar primesc şi învăţături folositoare din viaţa Sfântului.
Una dintre primele învăţături primite de către credincios în momentul contactului cu moaştele este necesitatea purităţii sufleteşti, învăţătură ce se instaurează pe fondul unui sentiment de fascinare. Când un creştin vede sau aude de Sfinte Moaşte acesta va fi probabil fascinat de cum nişte rămăşiţe umane sau chiar un trup pot fi păstrate nealterate atât de mult timp fără tehnologie modernă. Această fascinare va duce la curiozitate, iar curiozitatea va duce la dezvăluirea adevărului: este un miracol.

Trup şi suflet fără de păcat
Totuşi, ca acest miracol să aibă loc trebuie ca Sfântul respectiv să fie „fără de pată„ în momentul morţii, adică să nu aibă păcate neiertate, fie ele trupeşti sau sufleteşti. Pentru un om din ziua de azi, acest lucru poate părea greu spre imposibil, dar iată că Sfinţii au reuşit, prin rugăciune, prin post, prin credinţă. Puritatea care circulă prin trupul şi sufletul Sfântului va reprezenta una dintre cele mai importante condiţii pentru ca trupul să rămână fără de stricăciune pentru foarte mult timp.
Iată, aşadar, că există Sfinţi care au reuşit să păcătuiască puţin spre deloc, iar trupurile sau rămăşiţele au rezistat în timp pentru a transmite acest mesaj următoarelor generaţii. Nu există niciun om fără de păcat, dar acest lucru nu ne împiedică să Îl ascultăm pe Dumnezeu şi să ne străduim să păcătuim cât de puţin posibil, iar apoi să ne spovedim pentru iertarea păcatelor.