Embrionul uman este suflet

Patriarhia Română susține inițiativa cetățenească europeană „Unul dintre noi“, care solicită Uniunii Europene să înceteze finanțarea activităților care includ distrugerea embrionilor umani. Fidelă credinței sale că viața specific umană începe din momentul fecundării, Patriarhia atrage atenția asupra faptului că distrugerea de embrioni umani este un act inacceptabil din punct de vedere spiritual-moral.
Dumnezeu a creat viața sub toate aspectele ei, iar în ceea ce privește viața omenească, El a arătat o grijă deosebită. „Viața omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru apariția ei, Dumnezeu a avut o grijă deosebită: omul nu apare la poruncă, ci în urma unui sfat și a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de aghiograf prin termenul de plăsmuire și de suflare de viață. Viața omenească nu este determinată doar de plăsmuirea omului din pământ, ci și (sau mai ales) de suflarea viu-făcătoare a lui Dumnezeu. Aceasta ne dovedește faptul că omul nu este simplă ființă biologică, ci este deodată suflet viu (Facere 2, 7) și trup omenesc (nu orice trup) viu. Așa a apărut primul om (Adam), așa au apărut, apar și vor apărea - cu voia lui Dumnezeu - oamenii în istorie: suflete vii în trupuri vii“, spune Comisia de Bioetică a Patriarhiei Române.
Omul este, așadar, o ființă psiho-fizică ce a fost și este creată de Dumnezeu după chipul Său (Facere 3, 28), în vederea asemănării cu El. „Consecința logică a acestei învățături și credințe este aceea că toate ființele omenești sunt în mod fundamental egale între ele în ceea ce privește natura și vocația lor. Ele posedă deodată, actual și potențial, aceeași demnitate și aceeași valoare: sunt chip al lui Dumnezeu, dar chip într-un continuu proces de asemănare cu Dumnezeu. Revelația (consemnată în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție) ne oferă suficiente dovezi că ceea ce s-a zămislit în femeie este ființă omenească (nu simplu „produs de concepție“), care nu exclude grija lui Dumnezeu și care trebuie să se bucure de respectul datorat demnității umane. Cum Biserica are o grijă deosebită față de ființele umane neputincioase și fără apărare, nu poate să nu se îngrijoreze cu privire la cele mai neputincioase ființe omenești, embrionii umani și pruncii nenăscuți“, mai spune Comisia de Bioetică.
Teologul Jean-Claude Larchet, în lucrarea sa „Etica procreației în învățătura Sfinților Părinți“, alocă un capitol embrionului uman. Acesta susține că „teoria însuflețirii imediate a omului, prin care se admite că el primește dintru început un suflet deplin, care îl face din clipa în care a fost conceput o ființă omenească deplină, un ipostas cu o existență independentă și o persoană, corespunde Tradiției Bisericii de Răsărit, primită de timpuriu și păstrată până în ziua de azi“. Însuflețirea imediată a omului este afirmată pe scurt la Sfântul Irineu, își găsește temeiuri în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, câștigă la Sfântul Maxim Mărturisitorul întreaga sa precizie în cadrul unei antropologii creștine profund elaborate și este apoi confirmată de Părinții care au urmat.
Multe alte considerații vin să confirme valoarea embrionului uman și respectul care i se datorează, în special faptul că sufletul său este creat de Dumnezeu, sau faptul că el este privit ca un dar al lui Dumnezeu, care se cuvine cinstit ca atare, sau încă și faptul că Logosul lui Dumnezeu, făcându-Se om, a binevoit să fie El însuși prunc în pântecele Fecioarei, sfințind prin chiar dumnezeirea Sa această primă modalitate și primă etapă a existenței omenești.
Deci, după cum învață Biserica, embrionul uman are suflet, este o ființă omenească deplină, un ipostas și o persoană. Așadar, orice experiment care are ca finalitate distrugerea embrionului uman este un atentat la viața omului. Pentru a stopa aceste experimente ucigașe putem semna inițiativa cetățenească europeană „Unul dintre noi“, fie online, pe site-ul www.orthodoxero.eu, fie prin formularul printat pe care îl găsim în biserici.