E încă prigoană

Biserica este încă prigonită. Hristos este înca răstignit. În vremea despre care credem ca a apus, comunistă, Biserica era prigonită prin lege de „clasa politică”. În zilele acestea care, credem noi, sunt ale „democraţiei”, Biserica este prigonită de aşa-zişii liber-cugetători, care luptă cu înverşunare împotriva a ceea ce face parte ontologic din fiinţa acestui neam: creştinismul. Diferenţa intre vremea apusa şi cea de azi este ca atunci erau caractere puternice, oameni ai lui Dumnezeu, care au luptat cu preţul propriei libertăţi sau chiar cu preţul propiei vieţi pentru a-l mărturisi pe Dumnezeu. În zilele acestea nimeni nu-şi mai pune viaţa pentru Hristos. Ştiţti istorioara aceea cu diavolul care dormea pe zidurile cetăţii? În timp ce acela dormea, deasupra mănăstirii din apropierea acelui oraş era o legiune întreagă de diavoli care alergau de colo până colo. Un călugăr cu viaţa îmbunătăţită văzu toate acestea. Se duse la diavolul care dormea la marginea oraşului, îl trezi cu o bâtă şi îl intrebă ce se petrece cu el şi de ce deasupra mănăstirii este atâta zbatere de draci. „La voi este mult de lucru, căci voi vă rugati, postiţi, slujiţi lui Dumnezeu şi lumii. Dar cei din oraş sunt deja toţi ai mei. Nu mai am treabă!” În comunism era zbatere de diavoli deasupra ţării şi în aşa-zisul parlament. Acum, în multe cazuri, urâtul poate să doarmă, căci puţini se mai ridică cu glas mare să apere credinţa acesui neam.