După 20 de ani

Luni, 13 iunie 2022, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu a avut loc întâlnirea de aniversare a 20 de ani de la terminarea studiilor universitare a Promoţiei 2002. Răspândiţi astăzi în lumea largă pentru a-l propovădui pe Hristos, preoţii şi profesorii de Religie s-au adunat cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, Care i-a călăuzit să studieze teologia, faţă de profesorii care i-au format şi faţă de colegi. Sub oblăduirea Sfintei Treimi sărbătorite în această zi, 17 preoţi au săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în Capela Facultăţii de Teologie, avându-l ca gazdă pe Părintele Constantin Necula, cel care ne-a fost îndrumător de an şi duhovnic în studenţie.

Deosebiri şi asemănări
Ce poate avea deosebit o astfel de întâlnire faţă de întâlnirile altor absolvenţi, ai altor facultăţi? Cu siguranţă deosebit este începutul sub semnul căruia stă un astfel de eveniment. Faptul că îmbrăţişările într-o astfel de aniversare încep în rugăciune, în Liturghie este o binecuvântare, o bucurie şi o unificare imposibil de exprimat în cuvinte, de necuprins în fotografii şi de neuitat în timp. În aceeaşi măsură de diferenţiere sunt amintirile şi trăirile din vremea studiilor: ne trezeam dimineaţa în sunetul de toacă din curtea facultăţii, zilele de studiu începeau cu rugăciune, pe lângă cunoştinţe, profesorii ne cereau disciplină, eleganţă şi decenţă în atitudini şi vestimentaţie, capela facultăţii adăpostea sute de rugăciuni pentru promovarea examenelor, pentru alinări de tot felul şi pentru mulţumire, excursiile noastre erau pelerinaje, muzica ne era prieten apropiat, concertele, concursurile şi spectacolele de Crăciun ne adunau împreună cu studenţii din alţi ani.
O altă deosebire constă în faptul că mulţi dintre noi colaborăm dincolo de porţile facultăţii şi peste ani, lăsăm urme în sufletele oamenilor, ne sfătuim şi ne rugăm unii pentru alţii. Restul sunt asemănări. Chiar şi absolvenţii facultăţilor de teologie sunt oameni.

Profesorii
Am avut binecuvântarea de a avea parte de profesori de excepţie. Nu aş vrea să îi enumăr, ca nu cumva din vreo neputinţă să nedreptăţesc prin uitare pe vreunul dintre iluştrii noştri dascăli. Îl amintesc numai pe Părintele Constantin Necula, care ne-a fost atunci îndrumător de an şi duhovnic, gazdă şi părinte acum şi la întâlnirea anterioară. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la ei este Crucea: ea să ne fie steag, ea să ne fie ţelul, ea să ne fie lacrima şi biruinţa. Poveştile de viaţă ale fiecărui coleg în parte stau sub semnul Biruinţei prin Cruce şi aceasta ne arată că nu ne-am abătut de la Cale, chiar dacă am avut căderile noastre, umbre pe care
le-am lăsat uneori să treacă peste noi, dureri greu de imaginat şi palme peste obraz greu de îndurat. Noi am jurat cu mâna pe Evanghelie că nu vom abdica de la Cale. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Recunoştinţă lui Dumnezeu, profesorilor, organizatorilor şi colegilor care au venit din colţuri îndepărtate ale ţării şi ale lumii!