Dumnezeu nu minte

În viaţă ne lovim de tot felul de întrebări la care mintea noastră nu poate găsi răspuns. Pe la vârsta adolescenţei ne întrebăm de unde venim, încotro ne ducem şi care este rostul nostru pe acest pământ? Oricât ne-am strădui să aflăm, noi singuri, răspuns nu reuşim.
Sistemul nostru educaţional nu numai că nu ne ajută, ci chiar ne ameţeşte, la vârste destul de fragede. Încă din clasa a cincea ne îndoctrinează cu teorii evoluţioniste. Profesorii, deseori, prezintă aceste teori ca pe nişte adevăruri ştiinţifice, iar elevii le asimilează ca pe nişte adevăruri de necontestat. Diferenţa, între adevărul de necontestat şi cel ştiinţific, este foarte mare şi puţin o cunosc. Ştiinţa crede că este adevărat ceea ce a înţeles omul la un moment al istoriei. După un timp constată, alţii oameni de ştiinţă, că altul este adevărul şi îl neagă pe cel din trecut. De exemplu, demult, oamenii de ştiinţă credeau că atomul este de nedespărţit (gr. atomos– indivizibil). Chiar dicţionarul explicativ al limbii române defineşte astfel atomul: Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat în trecut a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. Dar câţi profesori mai spun acestea elevilor lor?

Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria (Psalmul 18, 1)
Impresionant este că textul Sfintei Scripturi spune de mai bine de 2000 de ani adevărul ce nu a fost necesar să fie schimbat. Aceste adevăruri biblice nu sunt descoperite de oameni cu limitele lor, ci de Dumnezeu, Cel fără de margini. Adevărul omului este limitat, ca şi el, după cum adevărul divin este veşnic, ca şi El.
Pe măsură ce creştem începem să constatăm că lucrurile nu stau tocmai cum am fost învăţaţi când eram mici. Acest lucru se petrece, mai ales, când creştem în înţelepciune. Atunci ne întrebăm cum o planetă atât de mare şi grea poate să stea în spaţiu fără să fie sprijinită de nimic mai dens (consistent) decât pământul nostru?
Oamenii de ştiinţă lansează tot felul de teorii care sunt şi vor fi combătute.
Biblia, precum şi Sfinţii Părinţi ne învaţă că Dumnezeu a făcut pământul cu puterea cuvântului, din nimic şi tot el îl ţine de dragul nostru să nu se lovească de alte corpuri cereşti.
Putem înţelege acestea dacă respectăm poruncile: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!.....” (Ieşire 20, 3-17). Când ai încredere în Dumnezeu ştii şi că pământul este înfipt în nimic, din porunca Lui. Pentru liniştea şi luminarea noastră ne învaţă această cântare a utreniei că ne este de folos să îl rugăm pe Hristos să ne întărească tăria poruncilor sale.