Dreptul la titlul de MAMĂ

Cine are dreptul de a se numi „mamă”? Cea care naşte un prunc … şi atât? Cea care îl creşte fără să-l fi născut ea? Cea care l-a şi născut, l-a şi crescut? Cea care, crescându-l, i-a oferit tot ce i-a trebuit? Cea care, crescându-l, i-a oferit tot ce şi-a dorit? … Sunt multe întrebări care aşteaptă răspunsuri legate de mame. Oricum, o femeie care îşi înlăcrimează copiii, din alte motive decât pentru a-i îndrepta cu dragoste, nu are dreptul la titlul de MAMĂ. Chiar şi pentru o zi, dacă o femeie a trădat încrederea copilului ei, şi-a pierdut pentru o zi numele unic, plin de dragoste şi de responsabilitate. În acea zi nu merită să fie numită „mamă”. În general, oricât ar încerca după aceea să-şi recapete statutul şi dreptul la acest statut, rănile produse în sufletele copiilor rămân pentru totdeauna. Ca în povestea aceea numită „Cuiele”. Pentru a rămâne în drepturile depline de mamă, în sufletele propriilor copii şi în propria conştiinţă, este nevoie de multă atenţie, de dragoste sfântă, de lipsa oricărei urme de egoism şi, mai ales, de ajutorul lui Dumnezeu.