Dreptul canonic al Bisericii Ortodoxe Române în vigoare şi izvoarele sale

La Editura Grigori din Atena, Grecia, a apărut recent, într-o serie intitulată „Nomocanonika”, vol. 7, lucrarea „Dreptul canonic al Bisericii Ortodoxe Române în vigoare şi izvoarele sale. Analiză critică pe baza Sfintelor Canoane”, scrisă de părintele protos. Iustin Popovici, consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului.
Lucrarea este redactată în limba greacă şi reprezintă teza de doctorat susţinută de autor, în vara anului 2009, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Atena, sub coordonarea ştiinţifică a doamnei prof. univ. dr. Irini Christinaki-Glaros, la catedra de Drept canonic şi apreciată cu calificativul maxim ,,Arista”.
În prima parte a lucrării a fost realizată o prezentare succintă a începuturilor Dreptului scris în Biserica Ortodoxă Română, a obârşiei sau a originii lui, care constituie o preocupare veche şi statornică a istoricilor, a canoniştilor şi a teologilor cercetători ai trecutului nostru istoric. Din aceasta, se poate constata cu certitudine, pe baza unei corespunzătoare cunoştinţe de cauză, că Biserica Românească a avut în mod necesar legi scrise de organizare de la primele menţiuni istorice care se fac despre ea. Scopul primului capitol a fost aşadar prezentarea izvoarelor Dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe Române din perspectivă istorică şi plasarea lor în cadrul larg de cultură al mediului social-politic şi religios în care s-a dezvoltat poporul nostru.
De asemenea, a fost prezentat raportul dintre Dreptul vechi românesc şi Dreptul pravilnic bisericesc, menţiunile istorice şi documentare despre existenţa unui drept scris la români, de la care s-a trecut la prezentarea monumentelor păstrate ale acestui drept, enumerând cele mai importante Pravile descoperite sau folosite în Biserica şi ţara noastră. În partea finală a primului capitol s-a analizat Dreptul vechi scris românesc, ţinând seama de cele două realităţi, de Dreptul Bisericii şi Dreptul Statului.
În al doilea capitol sunt prezentate bazele canonice după care se organizează şi funcţionează Biserica noastră. După cum a fost evidenţiat şi în primul capitol, pe teritoriul patriei noastre, sfintelor canoane li s-au acordat o deosebită importanţă pentru a se păstra în biserică o bună rânduire şi chivernisire a treburilor bisericeşti. Începând din secolul al XV, când întâlnim primele traduceri de canoane în limba noastră, continuând cu legiuirile bisericeşti din secolul XIX, apoi cu apariţia Statutului de organizare şi funcţionare şi a Regulamentelor, Legislaţia bisericească din România este într-o continuă îmbogăţire şi actualizare. Toate aceste Legiuiri bisericeşti se încadrează în tradiţia şi canonicitatea ortodoxă, fapt relevat în diferite studii de către canonişti de seamă, arătându-se totodată şi principiile fundamentale canonice care stau la baza organizării şi funcţionării bisericii noastre.
În cel de-al treilea capitol şi cel mai important, este prezentată organizarea actuală a Bisericii Ortodoxe Române cu bazele ei canonice de organizare şi funcţionare, cu comentariile şi accentele de rigoare. Se face o prezentare amănunţită a Statutului de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, în structura sa actuală.
Despre această apariţie doamna prof. univ. dr. Irini Christinaki a afirmat că această lucrare este unicat în cercetarea elinofonă din domeniul Istoriei Dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe Române şi a Dreptului bisericesc actual, fapt ce o aşează în rândul celor mai de seamă cercetări ale Dreptului Canonic Ortodox din lume şi la îndemâna celor ce cunosc limba greacă, limba Sinoadelor Ecumenice.
Aşadar, noutatea şi unicitatea ei constă în faptul de a pune la îndemâna canoniştilor, teologilor şi cercetătorilor cunoscători de limbă greacă, bazele istorico-canonice de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce conferă o deschidere a bisericii noastre spre ecumenicitatea ortodoxă vorbitoare de limbă greacă, aceasta în contextul eforturilor actuale de realizare a unităţii Ortodoxiei.