Doamne Iisuse Hristoase, Miluieşte-ne

În această săptămâna în prima zi, duminică, suntem invitaţi de Biserică să dobândim pacea sufletului precum a făcut Sfântul Grigore Palama. Acest sfânt părinte a fost cel ce a întemeiat un curent în ortodoxie. Cea mai importantă lucrare propusă de acest curent este rugăciunea neîncetată. Cel ce face această lucrare poate dobândi darul lui Dumnezeu de a pune în rugăciune alături de minte şi inima. În această unitate a fiinţei noastre dobândim pacea sufletului. Atât unitatea, dar mai ales pacea lăuntrică sunt dăruite de Iisus Hristos pe care îl rugăm neîncetat să ne miluiască. Cei ce trăiesc astfel de experienţe mărturisesc că simt o căldură a rugăciunii. Spun că rugându-se stăruitor, cu întreaga fiinţă, simt lucrarea Duhului cum începe a se ruga în ei.
Mai mult decât atât stăruitorii în rugăciune, cei ce simt cum Duhul se roagă în ei, mărturisesc că văd faţa lui Dumnezeu ca Apostolii la Schimbarea la Faţă. Minunată experienţă să poţi vedea acea lumină Taborică! Într-o astfel de luminare nimic nu mai este ascuns pentru omul ce se bucură de ea.
Cunoaşterea dobândită astfel este deplină. Ştiinţa se bazează pe ceea ce mintea omului a putut înţelege prin cercetări ale unor persoane umane, cu limitele lor. De altfel, în istoria ştiinţelor constatăm că unele afirmaţii sunt infirmate de noi cercetări care, peste ani probabil, şi ele vor fi infirmate. Cele dobândite de om în lumina divină nu sunt infirmate niciodată!

Cânt minunile Împărătesei Maici, bucurându-mă
Lucrarea nu pare complicată, fiind o rugăciune simplă. Greutatea constă în perseverenţa acestei lucrări. În lumea noastră în care totul se schimbă ameţitor de repede o astfel de perseverenţă, într-o lucrare simplă, pare nefolositore şi chiar imposibilă.
Dacă ne aplecăm asupra vieţii religioase, în scurt timp, ne bucurăm de un dar divin. Sunt convins că orice om, ce a făcut cu sinceritate un astfel de gest, poate mărturisi pentru aceasta.
Astfel conştientizăm că cele ce sunt cu neputinţă la om sunt cu putinţă la Dumnezeu.
Cred că, dintre toate minunile petrecute vreodată cu o persoană umană, cea mai impresionantă şi de neînţeles rămâne Naşterea din Fecioara Maria a Mântuitorului. Impresionant, cum au putut să se unească fecioria şi maternitatea într-o persoană? Ştiinţa nu poate da un răspuns la o astfel de întrebare, şi cu toate acestea evenimentul este certificat nu numai în creştinism.
Mai importante decât certificările unor persoane ce au trăit cândva, demult, pentru fiecare creştin sunt experienţele minunate trăite alături de Hristos. Minunile acestea importante pentru noi, dar mult mai mici decât a Naşterii din Fecioară ne aduc să conştientizăm, că dacă, în mine păcătosul, Hristos a luat viaţă, cu atât mai mult în Fecioară s-a putut împlini o astfel de lucrare. Mă bucur de astfel de experienţe şi cânt Împărătesei Maicii, care a deschis această cale a unirii dintre Dumnezeu şi om, aşa după cum mă învaţă şi cântarea de la utrenie, cu care am început această pagină.