Dintre două rele să alegem… Binele

Foarte des suntem puşi în situaţia de a alege între cel puţin două perspective. Uneori perspectivele sunt clare, unele bune altele rele. În astfel de situaţii alegerea este simplă şi ne bucurăm să pornim pe calea cea bună.
Ne simţim destul de delicat atunci când suntem puşi în situaţia de a alege între două perspective rele. Categoric, nimeni nu vrea să facă ceva rău. Uneori suntem tentaţi să nu ne implicăm şi să lăsăm timpul să aleagă, sperând că timpul le rezolvă pe toate. Destul de des constatăm însă că neimplicarea nu face altceva decât să înrăutăţească situaţia, ceea ce ne aduce să ne simţim vinovaţi de consecinţele rele.
Rămânem, deci, cu întrebarea ce ne frământă. Dintre două rele ce să aleg? O rezolvare pare să fie să alegem varianta cea mai puţin rea, cu neîmplinirea că facem ceva rău, dar cu consolarea că răul nu este atât de mare.
Propunerile rele nu pot veni de la Dumnezeu, căci El este bun, rău este diavolul şi împlinind răul îi facem lui pe plac. Neplăcută perspectivă! Cum spuneam ne consolăm cu ideea că măcar nu este chiar atât de rău. Trist este însă că peste puţin timp suntem iar puşi în situaţia de a alege între două rele şi varianta mai puţin rea este cea pe care data trecută am refuzat-o. O concluzie firească este că această metodă ne aduce să ne acomodăm cu răul, din rău în mai rău.
Aşadar, este necesar să căutăm altfel de soluţii. Cu puţin efort sunt convins că fiecare am putea găsi o soluţie bună atunci când ne sunt servite două perspective rele. Depăşind comoditatea noastră, cercetând situaţii ce ne stau înainte cu înţelepciune putem găsi o a treia soluţie. Pentru a depune un astfel de efort este necesar să vrem să nu ne supunem propunerilor celui rău, să conştientizăm că este o ispită necurată şi să ne mobilizăm pentru a descoperi binele care, cu adevărat, este Dumnezeu.
În viitorul apropiat este posibil să ne fie oferite iarăşi două direcţii greşite şi cea mai puţin rea să fie chiar soluţia ce cu puţin timp în urmă o credeam bună. Altă ispită plină de viclenie a diavolului! Prin această propunere doreşte să ne convingă că nu am făcut ceva bine, ci un alt rău. Pe de o parte este bine, căci nu ajungem să ne mândrim, dar să avem grijă să nu deznădăjduim gândind că nimic nu are rost.

Din bine în mai bine
Dacă reuşim să înţelegem că Binele este chiar Dumnezeu atunci firesc este să percepem că este nemărginit, deci imposibil de cuprins de noi cei limitaţi. Binele se cunoaşte de noi cei limitaţi treptat din bine în mai bine. Aşadar este bine când suntem prunci să gângurim, dar pe măsură ce creştem este bine să vorbim, chiar corect gramatical. La fel stau lucrurile în orice perspectivă. Nu are sens să ne mâhnim că am gângurit când eram prunci, precum nici nu este potrivit să ne întristăm de ceea ce astăzi constatăm că putem face mai bine decât ieri. Aceasta este o cale de a ne acomoda cu Binele.
Pe o astfel de cale am pornit începând cu această duminică, prima a unui nou timp Bisericesc „Triodul”. Bunul Dumnezeu ştiind nevoia noastră de a creşte de la păcat la virtute ne pune înainte acest prim pas al căii spre Înviere, pilda vameşului şi a fariseului.
Textele de la Utrenie ne învaţă cu multă înţelepciune toate cele, care în cele de mai sus, le-am scris. Prin cântarea a treia suntem invitaţi să ne înălţăm din stricăciune şi patimi cu smerenie, dar mai ales să fim cu luare aminte să nu cădem din cauza mândriei. Cele 10 săptămâni ale acestei perioade din anul bisericesc sunt de fapt 10 module de pregătire pentru a învăţa să trăim din ce în ce mai bine bucuria Învierii.
Să căutăm să parcurgem ca nişte elevi silitori aceste lecţii pentru a dobândi calea cea fericită a vieţii fără de moarte.