Dialogul catolico-anglican trebuie făcut din mers

Papa Francisc a vizitat duminică, 26 februarie, parohia anglicană din Roma – a fost pentru prima oară în istorie când un Pontif a făcut o astfel de vizită. Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de existenţă ai comunităţii, Sfântul Părinte a fost invitat printre altele să sfinţească o icoană, să ţină un cuvânt, dar şi să aibă un dialog cu credincioşii. Au fost trei întrebări ce i-au fost puse, privind relaţiile catolico-anglicane astăzi, apoi despre modul său de abordare a relaţiilor faţă de cel avut de predecesorul său, respectiv ce pot învăţa catolicii şi anglicanii din creativitatea Bisericilor din Africa şi Asia. Răspunzând la prima întrebare, Papa a spus că, în ciuda unui trecut turbulent, relaţiile de astăzi dintre catolici şi anglicani „sunt bune; ne vedem unii pe alţii ca fraţi”. A adăugat că mănăstirile şi comuniunea sfinţilor sunt două puncte tari speciale pe care Bisericile le au în comun. A subliniat importanţa la a nu scoate din context anumite momente din istorie, spre a le folosi ca armament pentru distrugerea relaţiilor actuale. „Un fapt istoric trebuie citit în hermeneutica acelui moment, nu într-o altă hermeneutică.”
Sfântul Părinte a fost întrebat apoi dacă a sublinia o strategie de a „merge şi lucra” împreună spre unitate nu este cumva în opoziţie cu strategia Papei Benedict al XVI-lea, care la un moment dat spunea despre colaborarea socială că nu trebuie să fie înaintea problemelor teologice. Papa a răspuns cu o glumă ce a auzit-o de la Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, că în timp ce diferitele Biserici conlucrează pe alte planuri, teologii „pot merge pe o insulă” şi să discute acolo. A spus apoi că problemele teologice sunt evident importante, căci „sunt multe lucruri în care nu suntem încă de acord”. Dar această discuţie „nu poate fi avută într-un laborator, ci trebuie făcută din mers”, a continuat el, explicând că „ne aflăm într-o călătorie”. Este important să avem aceste discuţii teologice, „dar între timp trebuie să ne ajutăm unii pe alţii” prin acte de caritate precum slujirea săracilor, migranţilor şi refugiaţilor”. „Nu putem avea dialog ecumenic stând pe loc. Trebuie să îl avem mergând.”
Ajungând la a treia întrebare, Papa Francisc a subliniat că „Bisericile tinere” din Africa şi Asia „au o altă vitalitate deoarece sunt diferite şi caută căi diferite de exprimare”. Dar „Bisericile vechi” din ţările europene au şi ele punctele tari, căci au avut timp mai mult să se maturizeze şi să aprofundeze multe lucruri, inclusiv întrebări teologice şi ecumenice. A recunoscut că Bisericile tinere „au mai multă creativitate”, aşa după cum avea şi Biserica europeană la începuturile ei, şi a spus că este necesar ca cele două să colaboreze. Ca exemplu, a dezvăluit că s-ar putea duce în Sudanul de Sud anul acesta, explicând că ideea i-a venit după o recentă vizită la Roma a capilor celor trei Biserici creştine majore din acea ţară.
În luna octombrie 2016, Arhiepiscopul Paulino Luduku Loro al Arhidiecezei catolice de Juba a venit la Roma cu rev. Daniel Deng Bul Yak, Arhiepiscop al Provinciei Bisericii Episcopale, şi cu rev. Peter Gai Lual Marrow, moderator al Bisericii Prezbiteriană, pentru a explica situaţia tristă din ţara lor şi a prezenta eforturile lor comune pentru a răspunde efectelor crizei. Pe 27 octombrie, a amintit Pontiful, s-a întâlnit cu cei trei, iar ei l-au invitat să le viziteze ţara, cerându-i să nu vină singur, ci să fie însoţit de Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, Primatul Comuniunii Anglicane. Călătoria, a spus Sfântul Părinte, nu a fost confirmată, situaţia din ţară fiind încă riscantă, dar este studiată.
Papa a încheiat răspunsul la întrebare sugerând ca, dat fiind plusurile atât ale Bisericilor „vechi” cât şi ale celor „noi” din întreaga lume, să se facă un schimb între preoţi, astfel încât şi cei din Europa să meargă pentru o experienţă pastorală la „Bisericile tinere”, nu doar invers. „Ne va ajuta. Înveţi multe.”