Dialog

 

„Oamenii de aproape sunt cei care te bârfesc, şi comentează, şi, la o adică, nu se dau în lături de la a-ţi face rău.” „Fiecare face după inima lui!” „Dar te vor răni!” 

„Şi de Hristos s-a lepădat înşusi Petru! Iar eu nu sunt fără păcat, ca Hristos, şi nici cei din jurul meu nu sunt atât de tari în credinţă, ca Petru. Oamenii sunt neputincioşi!” „Va trebui să faci ceva ca să nu te afecteze loviturile lor! Va trebui să devii mai insensibil, mai distant, mai dur!” „Dacă voi începe să mă educ astfel, înseamnă că răutatea m-a biruit! Iar eu nu vreau să mă las biruit de răutate, ci vreau să fiu bun, ca să birui eu răutatea! Aceasta e rugăciunea mea dimineaţa şi seara: Doamne, ajută-mă să fiu bun!” „Te vor lua de fraier, de prost!” „Mai bine prost decât rău! Lasă să mă ia oamenii drept un prost, iar Dumnezeu să mă ia drept fiu! Cine e mai câştigat? Poate, până la urmă, se vor întreba cei din jur de ce continui să fiu prost de bun! Poate se vor întreba care este miza! Poate vor începe să îşi dorească şi ei ceea ce caut eu.” „Până la urmă, ce cauţi tu?” „Ce caută toţi oamenii, de la căderea în păcat a lui Adam şi a Evei: Fericirea! Numai că am pretenţii. Nu vreau o fericire de duzină, care trece o dată cu viaţa asta. Vreau fericirea veşnică! Diferenţa este între trecător şi veşnic! Acestea două au căi diferite de urmat. Eu caut drumul, calea spre veşnica fericire... Caut...”